Stiati ca?
Tarhonul poate inlocui sarea din mancaruri. El se poate presara peste omlete, fripturi sau salate, imbogatind gustul.
Este o planta care trebuie udata destul de des, sistemul sau radicular nefiind foarte bine dezvoltat in profunzime. Tarhonul se prezinta sub forma unei tufe de 60-100 cm inaltime, cu o tulpina bine ramificate pe care se gasesc frunze lungi, lanceolate. Florile tarhonului sunt galbene spre violaceu si sunt dispuse in inflorescente globuloase.
Sfat: pentru a cultiva tarhonul in gradina, alegeti un loc insorit si ferit de vant puternic, cu sol nisipos dar bine legat.
Se conserva bine in otet: frunzele de tarhon se pot pastra uscate si maruntite, sau in otet. Tarhonul in otet are insa o aroma mult mai puternica decat cel uscat iar otetul scurs se poate folosi pentru salate.
Tratament naturist: Cateva frunze proaspete de tarhon mestecate dimineata, pe stomacul gol, va protejeaza dintii impotriva cariilor, va intaresc gingiile. Inghitite apoi, frunzele sunt un leac impotriva anorexiei si va stimuleaza pofta de mancare.
Beneficii / Utilizare Tarhonul:
Intr-adevar, aceasta planta aromatica de prima mana, care vine de departe, din nordul rece, de-a lungul veacurilor, s-a tot apropiat incet, dar perseverant, de lumina si de caldura, care a determinat sa se concentreze parca si mai mult, in frunzele sale, uleiul parfumat ce o face renumita. Si astfel, in sudul insorit si-a aflat, alaturi de busuioc, maghiran, cimbrisor, adevarata patrie.
De la tarhon se folosesc frunzele si varfurile ramurilor, care se consuma cand sunt fragede, inainte de inflorire si tot atunci este recomandat sa se puna la conservat. Recoltarea incepe la 4-6 saptamana dupa plantare, cat mai timpuriu, primavara si, cu cat se rup mai des lastarii, cu atat apar altii noi si mai multi. Pentru recoltare se aleg lastarii care au o lungime de 15-20 cm din care se taie doar 10 cm deasupra solului. O cultura de tarhon are o durata de viata de 10-15 ani, dar este eficienta numai 4-5 ani.
Ca valoare alimentara, tarhonul contine:
substante minerale 2,5%;
celuloza 2,3%;
substante grase 1,2%;
substante azotoase 5,5%;
pectina 6,3%;
ulei eteric 0,1-0,5% (imprima aroma frunzelor).
Componenta principala a uleiului eteric de tarhon este estragolul, care reprezinta 60-70% din total. Frunzele de tarhon mai contin hidrocarburi terpenice, aldehida anisica, acetaldehida, vitaminele B1, C si saruri minerale.
Tarhonul a fost adoptat si utilizat masiv in bucataria meridionala.
In sudul Europei, mai ales in Franta, tarhonul este unul din componentele amestecului de “herbes de provence“, “fines herbes“ si “bouquet garni“, dar este preferat, mai ales in stare proaspata, de cate ori este posibil.
Parfumul bogat si placut al tarhonului nemtesc (sau frantuzesc) il face sa fie un adaos minunat la felurile delicate cu pui, la sosurile de smantana, maioneza sau ciuperci. Cel mai des insa se foloseste la salate.Frecvent, aromatizeaza otetul sau uleiul de masline pentru salate. In acest scop, se poate combina cu caperele.
Tarhonul este aromatizantul tipic pentru sauce béarnaise care poate fi considerat varianta mai picanta a sosului olandez. Tarhonul este o planta cu insusiri deosebite.Frunzele si tulpinile placut aromate, fac sa se intrebuinteze la condimentarea mancarurilor, ciorbelor, supelor, marinatelor, precum si la aromatizarea legumelor semiconservate (muraturi) sau a conservelor de carne si legume.
Acest condiment merita toata atentia!
Intr-adevar, sunt putine plante aromatice, care asemenea lui, pot da asa de usor un gust atat de atragator celei mai banale maniere de gatit si care sa poata face din felul de mancare cel mai simplu, incantarea unui gurmand.
Se impune o singura conditie si anume, de a se folosi ceva mai putin decat moderat. Tarhonul mai are si un alt renume: este o planta care inlocuieste bine piperul, otetul si in special sarea din preparate. Frunzele de tarhon, verzi sau uscate, bine spalate si taiate, pot fi presarate peste fripturile de vita, pasare sau peste, se pot adauga in supe, ciorbe, salate de cruditati, ca si in sosuri, imbunatatindu-le gustul. Se poate folosi la preparatele din oua( omleta, ochiuri, etc.), crustacee sau in gelatinele preparate pentru vanat.Ruellins, medic din antichitate, spunea ca “ salata in care se pune tarhon, nu are nevoie nici de otet, nici de sare, avand gustul ambelor ingrediente”.
Frunzele de tarhon se pot conserva si pastra in otet, imprimandu-i acestuia aroma sa inconfundabila.
In medicina populara, ceaiul din tulpini si frunze de tarhon se foloseste intratarea bolilor de rinichi, ca stimulant al secretiilor gastrice, in afectiuni hepatice si renale etc.
Cateva frunze proaspete de tarhon mestecate dimineata, pe stomacul gol, vor proteja dintii impotriva cariilor si vor intari gingiile.
Tarhonul are urmatoarele beneficii asupra organismului:
* combate anorexia, stimuland secretia gastrica;
Se administreaza cu 30 min. inainte de masa, sub forma de infuzie (1 lingurita planta maruntita la o cana apa clocotita). Daca se bea dupa mese, infuzia are efect carminativ.
* combate reumatismul (infuzie, 1 lingurita planta la 250 ml apa, 2-3 cani/zi);
* fiind foarte bogat in saruri minerale este recomandat in regimul alimentar fara sare;
* stimuleaza diureza, cu o eliminare masiva de acid uric si toxine;
Se administreaza sub forma de infuzie, facuta din frunze maruntite, 2-3 cani/zi, dupa mesele principale.
* are un puternic efect stomahic-carminativ (favorizeaza digestia gastrica, calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor intestinale);
* regenereaza ficatul;
* stimuleaza functiile rinichilor;
Ceaiul din tarhon (Artemisia dracunculus) stimulează digestia, creşte pofta de mîncare şi îndepărtează durerile de stomac, afirmă specialiştii în fitoterapie. În plus, acest ceai ajută la absorbţia gazelor şi, alături de cuişoare şi măghiran, poate ameliora durerile de dinţi. Ajută foarte mult la producerea bilei de către ficat, ceea ce îmbunătăţeşte digestia şi măreşte viteza cu care se elimină toxinele din corp. Tarhonul ajută organismul să lupte împotriva oboselii. Ceaiul se prepară sub formă de infuzie: se fierbe apa, apoi se adaugă o linguriţă de tarhon la o cană de 250 ml de apă. Cana se acoperă, se lasă timp de 10 minute, după care se bea. Este recomandat consumul a cel puţin o cană cu ceai de tarhon, zilnic.
De asemenea, tarhonul este o excelenta sursa de vitamina A, vitamina C, riboflavina, vitamina B6, acid folic, calciu, fier, magneziu, potasiu, niacina si fosfor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu