Minerale

Fluorul


Fluorul intra in constitutia oaselor, a dintilor si a tendoanelor. Carenta de fluor a organismului produce carii dentare, indeosebi la copii, motiv pentru care, in mod preventiv, se recomanda fluorurarea apei de baut pana la concentratia de maximum 1 mg fluor la un litru de apa.
Acest microelement este indicat in cazurile de intarziere a osificarii, in rahitism, osteoporoza, consolidarea fracturilor, carii dentare. Fluorul nu este necesar pentru activarea cresterii. Administrat ca medicament, in doze sporite, fluorul poate deveni daunator, provocand incetinirea cresterii scheletice, calcifierea tendoanelor si a ligamentelor, ca si afectarea rinichilor, ficatului, a inimii si glandelor endocrine, precum si a sistemului nervos. La concentratii deosebit de mari, pot interveni intoxicatii fatale.
Necesarul zilnic de fluor este de 1-2 mg, maximum 3 mg, doua treimi din acesta fiind asigurat din apa de baut si o treime din alimentatie. In zonele in care apa este saraca in fluor (mai putin de 0,5 mg/l), e necesara fluorurarea apei. Excesul de fluor al apei poate duce la colorarea galbena a smaltului dentar (fluoroza). Continutul in fluor al diferitelor alimente este destul de redus, cantitati mat mari aflindu-se in pestii de apa dulce, dar indeosebi in cei de apa sarata (0,7 mg/100 g), in scrumbii (pana la 1,4 mg/100 g) si in ceaiul gruzin. Alte alimente care contin fluor ar ii urmatoarele: caisele, carnea de vita si cea de porc, cartofii.






Fierul
Fierul constituie un important factor antianemic, constituent principal al hemoglobinei din sange, al unor enzime etc., fiind indispensabil in transportul oxigenului in organism, precum si in respiratia celulara. Asimilarea fierului este legata de prezenta cuprului, cobaltului si manganului, ca si de a vitaminelor C si C2.
Organismul adultului contine cea 3,5 grame fier la barbati si cea 2,3 grame la femei, depozitat in hemoglobina, ficat, rinichi, splina etc. Nevoile zilnice de fier incep de la cea 6 mg la copiii sugari si urca pana la 18-20 mg la tinerii de 20 de ani. La barbatii adulti si la femeile in varsta, nevoile zilnice de fier sunt de 10-15 mg, la femeile tinere putand fi ceva mai reduse, in timp ce, la cele aflate in perioada sarcinii si alaptarii, acest necesar este cuprins intre 20 si 25 (30), la fel ca si in perioadele de menstruatie.
Fierul obtinut din alimentele consumate este absorbit, in cazul unui organism adult sanatos, numai in proportie de 8-10%. Un randament de absorbtie mai bun se obtine in cazul preparatelor din carne, situatie in care aceasta absorbtie ajunge pana la 30%. Absorbtia intestinala a fierului este reglata in functie de nevoile organismului, ea fiind favorizata de aciditatea stomacului si diminuata de mediul alcalin intestinal. Cantitatile mari de cofeina si de mangan pot inhiba absorbtia fierului.
Carenta de fier produce anemii feriprive, stomatite si glosite. Numerosi copii sugari sufera de anemie din cauza insuficientei fierului din hrana. Pe de alta parte, excesul de fier contribuie la scaderea nivelului de cupru din organism, putand produce intoxicatii. Dozele excesive de fier le sunt daunatoare indeosebi copiilor. Masuri de prevenire a carentei in fier trebuie luate cu precadere la copii si la adolescenti, la gravide si la lehuze, in perioada de alaptare, precum si in convalescenta, dupa unele boli digestive sau infectioase si febrile.






Cuprul


Cuprul este un microelement indispensabil in respiratia celulara si in formarea oaselor; de asemenea, prezinta o deosebita importanta prin faptul ca:


-ajuta la fixarea fierului, la formarea hemoglobinei si a globulelor rosii;
-se opune coagularii excesive a sangelui;
-ia parte la metabolizarea vitaminei C ;
-este antiinfectios si antiinflamator;
-are proprietatea de a inhiba coagularea laptelui si de a mentine integritatea peretilor vasculari;
-inlesneste functionarea normala a inimii;
-intervine in procesul de crestere;
-este anticancerigen;
-asociat cu vitamina C, favorizeaza capacitatea de autoaparare a organismului prin stimularea formarii anticorpilor.


Necesarul zilnic de cupru este de 2-3 mg pentru adulti si de 0,05 mg/kilogram-corp pentru copii. In general, alimentatia obisnuita asigura necesarul de cupru al organismului. Ingerat in cantitati mari, devine toxic. Asemenea intoxicatii se pot produce si in cazul unui consum mare de struguri nespalati sau de must ori de vin produse din asemenea fructe. Intoxicatiile cu cupru se pot manifesta prin icter, anemii, nevoia unui consum exagerat de apa etc.






Cromul
Cromul are rol, in combinatie cu insulina, la descompunerea zaharurilor in cadrul metabolismului. In plus, acesta are proprietatea de a asigura stabilizarea diverselor tipuri de proteine acolo unde sunt necesare. Dozele recomandate pentru adulti sunt de pana la 200 mcg. Cu timpul, cromul este din ce in ce mai putin retinut in organism.
Rolul cromului in organism. Odata ajuns in organism, cromul are rol in diferite procese precum: scaderea tensiunii arteriale, preintampinand hipertensiunea, procesul de crestere, actionand totodata preventiv impotriva diabetului.
Carenta de crom poate fi cauza aterosclorozei si a diabetului. Cromul poate fi gasit in stare naturala in alimente ca ficatul de vitel, carnea de pui, germeni de grau, drojdie de bere, scoici , etc. Nu se cunosc efecte toxice produse de crom.






Cobaltul
Cobaltul, foarte putin reprezentat in organism, are o importanta deosebita in metabolismul acestuia. Acest microelement face parte din compozitia vitaminei B12, care, impreuna cu fierul, constituie un eficient factor antianemic. De asemenea, cobaltul dispune si de proprietati vasodilatatoare. In doze reduse, impreuna cu fierul si cuprul, el ia parte la formarea hematiilor. Acest mineral activeaza si unele enzime, contribuie la autoapararea organismului, la mentinerea integritatii sistemului nervos, precum si la procesele de crestere.
Cobaltul este indicat intr-o serie de afectiuni, cum ar fi: palpitatiile, anxietatea, anemiile pernicioase, hipertensiunea arteriala, angina pectorala, coronarita, arterita, spasmele si blocajele vasculare (indeosebi cele ale membrelor inferioare), sciatica, nevritele, afectiunile spastice digestive etc.
Se apreciaza ca necesarul de cobalt al organismului este foarte redus, dar pana in prezent nu a fost determinat cu certitudine, fiind insa estimat la maximum 8 mcg pe zi. Excesul in cobalt este rar intalnit, el putand provoca hipertrofia tiroidei.
Cobaltul este foarte raspandit in regnul vegetal, cu deosebire in urmatoarele fructe si legume : caise, cartofi, cirese si visine, ciuperci, fasole uscata si fasole verde, grau nedecorticat (integral), mere, morcovi, orez, pere, rosii, salata verde, sfecla rosie, varza si indeosebi spanac etc. Din pacate, prin rafinare si pregatire culinara, se pierd peste 50% din cantitatile de cobalt continute initial de produsele respective.






Calciu

Calciul, acest macroelement deosebit de important, constituie componenta principala a scheletului si dintilor, tendoanelor, nucleelor celulare si este indispensabil in:

-procesul de coagulare sanguina;
-buna functionare a sistemului nervos;
-reglarea permeabilitatii membranelor celulare ;
-diminuarea amplorii unor procese alergice ;
-ameliorarea capacitatii antimicrobiene a globulelor albe ;
-activizarea unor procese metabolice;
-stimularea secretiei gastrice si a ritmului cardiac;
-utilizarea eficienta a fierului si a vitaminei B12.

Ca si fosforul, calciul este un element absolut esential pentru organismul uman, mai ales in primii ani de viata, atunci cand are loc procesul de formare a tesuturilor osoase.
Asimilarea calciului este favorizata de prezenta fosforului, magneziului, cuprului, fluorului si siliciului, a vitaminelor A, C si D, precum si a razelor solare. Vitamina D este absolut necesara pentru efectuarea transportului calciului prin mucoasa intestinala. Raportul de 2/1 dintre calciu si fosfor este considerat cel optim pentru absorbtia calciului. Ratiile bogate in proteine sporesc, de asemenea, absorbtia calciului, in timp ce acidul oxalic, excesul de grasimi si de fosfati reduc absorbtia acestuia si maresc, in schimb, gradul de absorbtie a fosforului, deregland in acest fel raportul optim respectiv. Astfel, alimentele cum ar fi fasolea uscata, patrunjelul, sfecla rosie, spanacul, cacaua si ciocolata, datorita continutului lor in acid oxalic, precum si cerealele bogate in fosfor (acid fitic, provenind de la substantele de combatere pe cale chimica a daunatorilor) contribuie la eliminarea calciului prin fecale. In acelasi mod actioneaza si ptarile de stres, influentand absorbtia calciului.
In cantitati maximale, necesarul de calciu este de 700-1.200 mg la copii, 1.200-1.400 mg la adolescenti, 800-1.200 mg la adulti si 1.200-1.500 mg la femei, in perioada de menstruatie. Trebuie sa avem in vedere ca absorbtia in organism a acestui important mineral nu se poate realiza decat in prezenta unei cantitati suficiente de vitamina D. Atat insuficienta, cat si surplusul sunt daunatoare echilibrului sanogen al organismului, neajunsuri manifestate prin hipercalcemie si alte afectiuni.
Este bine de stiut ca insuficienta calcica produce carii dentare, tetanii musculare, insomnii, osteomalacie, tendinta de fracturari (indeosebi la femeile cu mai multe nasteri). Calciul este indicat in caz de oboseala, in diferite afectiuni pulmonare, in adenite, astenie, cefalee, iritabilitate, nervozitate, rahitism, rarefierea structurii oaselor (osteomalacie), spasmofilie acuta sau cronica, osteoporoza, diferite reactii alergice, tulburari de menopauza, hemoragii prelungite etc.