SPIRULINA

Algele vietii

Mai tineti minte "moda" spirulinei? Acum aproximativ sapte ani, numele acesta era pe buzele tuturor celor interesati de medicina naturista. S-au scris zeci de articole, au existat chiar si emisiuni TV pe aceasta tema, in farmacii se facea coada pentru a cumpara tabletele cu remediul miraculos, iar apoi... Tacere. Se pare ca spirulina a cazut in dizgratie la noi in tara. De ce? Cu siguranta nu din motive obiective, pentru ca la nivel mondial cercetarile despre efectele sale terapeutice au ajuns in ultimii ani la un nivel incredibil.
Dar ce este de fapt spirulina? Este o micro-alga, adica o planta acvatica de nici un milimetru lungime, incadrata de cercetatori undeva la granita dintre bacterii si regnul vegetal.

Creste spontan de milioane de ani in lacurile calde din zonele tropicale ale Americii si ale Africii.

Sub numele de spirulina sunt cunoscute, de fapt, doua specii de micro-alge: Arthrospira platensis si Arthrospira maxima, ambele avand compozitie chimica si proprietati medicinale foarte asemanatoare.

Pentru prima oara, spirulina a fost folosita in terapie in secolul al 8-lea de catre o straveche civilizatie africana, care a trait pe actualul teritoriu al Ciadului. Cateva secole mai tarziu, ea fost descoperita si folosita la mii de kilometri distanta, in America Centrala, de catre azteci. Ei numeau spirulina "tecuitlatl", o recoltau prin mijloace destul de sofisticate de pe suprafata lacurilor si preparau din ea medicamente pentru tratarea disfunctiilor hormonale, pentru refacerea convalescentilor si a celor care sufereau de malnutritie. Redescoperirea spirulinei ca remediu de catre europeni s-a facut abia in anul 1962 si este meritul unor biochimisti francezi care au ramas uluiti de complexitatea actiunii farmacologice a acestei alge, considerata unul din cele mai vechi organisme de pe planeta noastra. Interesant este ca spirulina e aproape in intregime alcatuita din principii active, adica din aminoacizi, polizaharide, minerale, vitamine, clorofila, enzime. Daca o planta medicinala obisnuita contine pana la 10% principii active, spirulina are o concentratie de substante vindecatoare de peste 70%, fiind o campioana absoluta in acest domeniu. Din aceste motive, sute de studii menite sa obiectiveze proprietatile terapeutice ale acestei alge au fost facute in ultimele trei decenii. Dar inainte de a afla care sunt rezultatele acestor studii, sa aflam cum se administreaza acest remediu:

Administrarea spirulinei

Comprimatele

Sunt forma de administrare cea mai simpla si cea mai eficienta a acestei plante. De regula, comprimatele sunt alcatuite din 500 mg spirulina, la care se adauga substanta suport, numita excipient. Se iau 1-2 comprimate de 4 ori pe zi, in cure de maximum 90 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza, dupa care cura se poate relua.

Cremele cu spirulina

Sunt compuse din substanta de suport, care poate varia foarte mult, de la simpla lanolina, folosita in unguentele terapeutice, la sofisticatele formule pentru hidratare, substanta de suport la care se adauga extractul de spirulina. Crema cu spirulina se aplica atat in scopuri cosmetice, cat si terapeutice, modul de aplicare fiind specificat la "utilizari externe", in cadrul acestui articol.

Boli prevenite cu ajutorul spirulinei

* Imbatranire prematura - spirulina administrata constant protejeaza organismul de efectele radicalilor liberi, stimuleaza procesele de regenerare si ajuta la relansarea hormonala. In prezent este folosita cu un extraordinar succes in foarte multe institute de geriatrie din Europa si din Statele Unite, atat intern, cat si extern. Intern, se administreaza cate o tableta de patru ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Tulburari de crestere la copii - mai multe studii facute in tari unde, din cauza nutritiei insuficiente cantitativ sau necorespunzatoare calitativ, copiii inregistreaza frecvent intarzieri sau tulburari de crestere, arata ca administrarea de spirulina aduce dupa sine o imbunatatire a dezvoltarii micilor pacienti. Se iau cate 1-2 tablete de spirulina, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Cura dureaza 30 de zile, urmata de alte 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Spirulina se recomanda doar copiilor peste 3 ani si ajuta la dezvoltarea sistemului nervos si a functiilor cognitive, ajuta la dezvoltarea normala a scheletului, impiedica aparitia tulburarilor endocrine care duc la maturizarea prematura sau intarziata.

Lacul Nakuru din Africa. Spirulina se recolteaza din lacurile calde, aflate in zonele tropicale ale Africii si Americii

* Epuizare - mai ales in timpul eforturilor de mare intensitate sau de lunga durata, administrarea spirulinei are efecte mai mult decat salutare. Daca in cazul eforturilor intelectuale indelungate se recomanda 4 g (8 tablete) pe zi, in cazul eforturilor fizice mari se pot lua, fara riscuri pentru sanatate, doze-gigant de 10 g (adica 20 tablete pe zi!), dar nu pentru o perioada mai lunga de trei zile. Spirulina ajuta la oxigenarea corespunzatoare cu sange a celulelor, imbunatateste coordonarea motorie, impiedica aparitia leziunilor musculare.
* Poliartrita reumatoida - un studiu de medicina experimentala facut in Mexic, in anul 2002, a aratat ca administrarea de spirulina impiedica inflamarea si degenerarea tesuturilor cartilaginoase de la nivelul articulatiilor, chiar si in conditiile in care aparitia artritei reumatoide este indusa cu ajutorul substantelor chimice. Se recomanda administrarea a 4-8 capsule de spirulina, in cure de 30 de zile, urmate de alte 15-30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Administrarea spirulinei este foarte importanta, mai ales la inceputul sezonului rece, atunci cand suntem mult mai predispusi la aparitia puseelor reumatice.
* Cancer si leucemie - studiile facute pe animalele de experienta au aratat ca administrarea constanta a acestei micro-alge previne aparitia leucemiei si a bolii canceroase, in general. Spirulina protejeaza maduva de efectele iradierii, ajuta la eliminarea pe cale naturala a celulelor maligne din organism. De asemenea, aceasta alga administrata intern protejeaza organismul de actiunea unor cancerigeni chimici cum ar fi fumul de tigara sau multe dintre E-urile din alimentatie. Se tin cure de 3 luni pe an, timp in care se iau cate 4 g (8 comprimate) de spirulina pe zi.
* Cancer de colon - un pigment albastru continut de catre spirulina impiedica aparitia cancerului de colon, protejand mucoasa intestinala de actiunea factorilor cancerigeni si inhiband cresterea tumorilor. Persoanele care au risc crescut de cancer de colon, datorita tranzitului intestinal lent, al consumului frecvent de carne, al consumului de hrana cu aditivi alimentari sintetici, vor face tratament de cate 2 luni, urmate de o luna de pauza, cu spirulina, din care se iau cate doua tablete, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara.
* Cancer buco-faringian - doua studii, unul facut in Germania, in 1998, si al doilea in India, in 1995, au aratat ca spirulina este un excelent mijloc de prevenire si de tratament al bolii canceroase cu aceasta localizare. Se iau cate 8 tablete de spirulina pe zi, pe stomacul gol, in tratamente cu o durata de 6 luni, urmate de alte doua luni de pauza.
* Mutatii celulare produse de iradiere - o echipa de cercetatori de la Universitatea din Ulm, Germania, condusa de dr. W. Klinger, a pus in evidenta exceptionala actiune a principiilor active din spirulina, de combatere a efectelor devastatoare ale iradierii asupra organismului uman. Studiile au aratat ca efectele nocive ale radiatiilor gama asupra maduvei spinarii si asupra sangelui sunt mult mai reduse atunci cand se administreaza spirulina. Persoanele expuse iradierii vor lua pe o perioada de doua saptamani cate 8 g (16 tablete) de spirulina pe zi, trecand apoi, pentru o perioada de trei luni, la o doza de intretinere de 4 g zilnic.

Tratamente interne

* Gastrita - la schimbarea de sezon, adica primavara si toamna, se va face o cura de 30 de zile, timp in care se administreaza cate 4 g de spirulina pe zi. Acest remediu protejeaza mucoasa gastrica, reduce usor secretia acida de la nivelul stomacului si scade reactivitatea organismului la stresul psihic.
* Viroza gripala - mai multe studii facute in Japonia au aratat ca spirulina combate eficient virozele respiratorii, mai ales cele produse de virusii gripali de tip A, categorie din care face parte si virusul ce produce faimoasa "gripa porcina". Principiile active din aceasta alga impiedica replicarea virusilor si stimuleaza sistemul imunitar sa lupte cu infectia, avand in plus darul de a impiedica aparitia unor complicatii bacteriene ale gripei, datorita calitatilor antibiotice. Pentru prevenirea virozei gripale se iau cate 6 tablete (adica 3 g) de spirulina pe zi, iar odata declansata afectiunea, se administreaza 8-10 tablete pe zi, pe o perioada de 10 zile.
* Adjuvant in herpesul genital - studii facute in 2002, sub conducerea dr. Hernndez-Corona Armida, in Mexic, au pus in evidenta faptul ca spirulina inhiba dezvoltarea virusului Herpes simplex tip 2. Pentru vindecarea mai rapida si pentru a preveni extinderea acestei afectiuni se recomanda administrarea a 4 g (8 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 14 zile. Pentru a avea o eficienta mai mare, tratamentul va fi asociat cu o dieta cu mai putine proteine, cu multe legume si fructe proaspete.
* Adjuvant in infectia cu HIV - un studiu tulburator a fost facut in anul 2004, de catre o echipa de medici condusa de dr. J. Simpore, in Africa, statul Burkina Faso. Echipa de cercetatori a tratat cu spirulina un grup de 84 de copii infectati cu HIV, vreme de doua luni, supraveghindu-i ca stare generala si facandu-le totodata analizele de sange periodic. La cei 63,6% dintre bolnavii de HIV care au raspuns favorabil la tratamentul cu aceasta micro-alga, infectia nu a fost oprita, in schimb au fost inregistrate imbunatatiri considerabile ale starii lor de sanatate, imbunatatiri care s-au mentinut pe o perioada destul de lunga de timp. Ca atare, spirulina este recomandata atat pentru copii, cat si pentru adulti, pentru a reduce suferinta si pentru a ajuta corpul ca, impreuna cu medicatia specifica, sa lupte cu infectia. Se recomanda 3-4 g de spirulina la copiii de 4-8 ani, 6 g de spirulina pentru cei de 8-14 ani si 8 g de spirulina pentru bolnavii peste 14 ani. Un tratament dureaza 2 luni, care vor fi urmate de o luna de pauza, dupa care se poate relua.

* Infectii virale in general - indiferent de tipul de infectie virala de care suferiti, administrarea de spirulina va poate ajuta nebanuit de mult. Aceasta este concluzia unui studiu japonez condus de dr. T. Hayashi, din 1996. Studii ulterioare facute in China si in India au confirmat concluzia cercetatorilor niponi. "De vina" pentru efectul antiviral cu spectru atat de larg al spirulinei este o substanta cu nume complicat, aloficocianina, care inhiba replicarea unui numar impresionant de virusi, de la cei care produc gripa, pana la enterovirusi. In faza acuta a bolii se recomanda administrarea a 5 g (10 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 14 zile. Pentru infectiile cronicizate se iau 4 g (8 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 60 de zile.
* Astm - un studiu facut in India in anul 2001 a aratat ca administrarea de spirulina bolnavilor cu bronsita astmatiforma si astm bronsic imbunatateste sensibil starea generala a acestora. La aproximativ 45% dintre pacientii care au luat spirulina, frecventa si intensitatea crizelor de astm s-a redus, iar functionarea plamanilor s-a imbunatatit. In aceasta afectiune se recomanda administrarea a cate doua capsule (500 mg) de spirulina, de patru ori pe zi, pe o durata de 45 de zile. Intre doua cure cu spirulina se lasa o distanta de 12-14 zile.
* Rinita alergica - un studiu clinic facut in Statele Unite, sub conducerea dr. T. K. Mao, de la Departamentul de Imunologie al unei universitati din California, a aratat ca spirulina are o eficienta reala in tratamentul rinitei alergice. Mai bine de 30% dintre pacientii alergici tratati cu spirulina au raspuns pozitiv, fata de doar 5% dintre pacientii din lotul martor, care au luat un remediu placebo. Pacientii care au raspuns la tratamentul cu spirulina au avut o intensitate mai mica a reactiei alergice, iar probele de sange au aratat o reactivitate mult mai mica a organismului la alergeni. Se administreaza o doza relativ mica de spirulina, adica 1-2 g pe zi (2-4 capsule), in cure de 8 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Adjuvant in leucemie - teste facute in laboratoarele unei universitati indiene, in cadrul unui studiu din 2004, condus de J. Subhashini, arata ca un principiu activ din aceasta alga, C-ficocianina, inhiba dezvoltarea celulelor maligne si induce apoptoza (moartea programata a celulelor) acestora. In prezent, spirulina este considerata un adjuvant pretios in leucemia cronica, ajutand organismul pacientilor sa lupte cu boala si imbunatatindu-le calitatea vietii. Se tin cure de 3 luni, timp in care se iau 4 g de spirulina pe zi, urmate de pauze de 20-30 de zile, dupa care tratamentul se reia.
* Anemie - spre deosebire de multe alte plante, fierul continut de catre spirulina este foarte usor de absorbit de catre organism. Inainte de a apela, asadar, la sursele sintetice de fier (foarte daunatoare pentru sanatatea tubului digestiv) ar fi bine sa incercati o cura cu spirulina. Se iau cate 2-4 g (4-8 comprimate) pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauza.
* Obezitate - se face o cura de 90 de zile, timp in care se administreaza cu 30 de minute inainte de fiecare masa cate 3-4 comprimate de spirulina. Acest tratament nu ne face sa slabim oricat am manca, ci ne ajuta sa ne controlam senzatia de foame si pofta de mancare. Aceasta, pentru ca spirulina ajuta la secretia de catre scoarta cerebrala a acelor neurotransmitatori care ne dau senzatia de calm si de multumire, necesare pentru cei care vor sa isi controleze impulsul de a se supraalimenta.
* Dislipidemii - trei studii diferite, facute in Japonia, in China si in India, arata ca C-ficocianina, substanta considerata in prezent cel mai important principiu activ din spirulina, ajuta la reglarea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Se administreaza cate 4 g de spirulina, in cure de 28 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest tratament, asociat cu o dieta saraca in grasimi animale, hidrogenate si din prajeli, ajuta la scaderea colesterolului pe perioade considerabile de timp, scade riscul de ateroscleroza si de ischemie cardiaca.
* Diabet zaharat tip II - un studiu pe pacienti umani a aratat ca 3 g de spirulina consumate zilnic scad cu pana la 15% nivelul glicemiei si ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare (principalul risc al bolnavului diabetic). Se fac tratamente de 6 saptamani cu aceasta micro-alga, tratamente intre care se lasa 2-3 saptamani de repaus.
* Adjuvant in alcoolism, in dependenta de droguri - in timpul curelor de dezintoxicare se iau cate 8 g de spirulina intr-o cura unica, cu o durata de 28 de zile. Spirulina ajuta la secretia normala de neurotransmitatori, reduce intensitatea si frecventa fenomenelor de sevraj, ajuta la o recuperare mai rapida, psihica si fizica, a pacientului.
* Operatii chirurgicale, rani, arsuri - o cura de trei saptamani, timp in care se administreaza zece capsule de spirulina pe zi, stimuleaza cresterea si refacerea tesuturilor afectate local: taieturi, rani post-operatorii, arsuri, tesuturi inflamate etc.
* Imunitate scazuta - un numar impresionant de studii, facute mai ales in Japonia, au aratat ca o cura de 3 luni cu spirulina, timp in care se iau 2-4 g din aceasta alga pe zi, duce la o imbunatatire semnificativa a imunitatii. Sub actiunea acestui remediu celulele sistemului imunitar (macrofagele si monocitele mai ales) sunt activate, creste productia de interferon si de anticorpi, anticorpi care sunt adevarate arme letale in lupta cu microbii si cu celulele maligne. Pacientii care sunt sensibili la infectii, care sufera de afectiuni microbiene cronicizate ar trebui sa incerce macar o data cura cu spirulina.
* Adjuvant in tromboze - se iau cate 4 capsule a 500 mg de spirulina pe zi, in cure de o luna, urmate de minimum doua saptamani de pauza. Aceasta alga impiedica formarea de cheaguri de sange in organism, fara a afecta major capacitatea de cicatrizare a ranilor si, important, fara a interfera cu medicatia anticoagulanta clasica.
* Adjuvant in intoxicatia cu arsenic - un studiu dublu-orb randomizat facut in Iran in anul 2005 arata ca administrarea de spirulina si de zinc in forma asimilabila ajuta la eliminarea mai rapida a arsenicului din organism. Persoanele intoxicate cu arsenic vor lua cate 5 g de spirulina pe zi, in cure de 3 saptamani.

Tratamente externe

* Rupturi musculare, entorse - se aplica de doua ori pe zi, cu miscari foarte usoare, fara a exercita deloc presiune, crema de spirulina pe zonele afectate. Tratamentul se face pana la vindecare si poate fi completat de administrarea interna de spirulina, pentru a accelera procesele de refacere.

FRUMUSETE

* Piele sensibila la vant si la frig - se aplica pe zonele expuse crema de spirulina inainte de a iesi afara. Crema nu se da in strat foarte gros, ci trebuie sa fie lasata sa intre progresiv in piele, pentru ca principiile active din spirulina sa isi exercite efectul protector.
* Piele imbatranita prematur - la cura interna cu spirulina, despre care vorbeam la inceputul acestui articol, se adauga aplicatia externa cu crema de spirulina, crema care se aplica pe intreg corpul. Tratamentul se face de 2-4 ori pe saptamana, dupa ce am facut in prealabil un dus cald (nu trebuie sa dureze foarte mult), pentru a fi indepartate celulele moarte, asa incat spirulina sa isi poata face efectul. Crema cu spirulina elasticizeaza pielea si accelereaza procesele de regenerare la acest nivel.


PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Parerea cercetatorilor este practic unanima si anume, ca spirulina crescuta, recoltata, conservata si administrata corespunzator este practic netoxica. Singura rezerva se refera la spirulina provenita din surse nesigure si care poate fi alterata (ceea ce o face extrem de toxica pentru ficat), infestata cu pesticide sau chiar cu metale grele cancerigene. Precautia este necesara si in cazul bolnavilor hepatici, care vor lua acest remediu la inceput, in primele 5-7 zile, in doze mici (nu mai mult de un gram pe zi), marind treptat doza, pana se ajunge la cantitatea normala. Aceasta, deoarece in cazuri foarte rare pacientii pot prezenta o sensibilitate hepatica neobisnuita la spirulina, care altfel este printre cele mai ne-toxice remedii cunoscute.

FOARTE IMPORTANT: Atentie ce comprimate cu spirulina consumati!

O parte din "terenul pierdut" de catre spirulina, cotata pana nu demult ca remediu-forte in Romania, se datoreaza calitatii slabe a produselor care se gasesc in unele dintre magazinele noastre. Am identificat trei probleme legate de calitatea comprimatelor cu spirulina:
1. Faptul ca se foloseste la producerea lor o spirulina veche, oxidata, element tradat de faptul ca pastilele cu spirulina nu au culoarea verde normala, ci nuante de brun sau chiar de cenusiu. Aceasta "spirulina" nu doar ca nu ajuta, ci chiar poate dauna sanatatii. Evitati, asadar, comprimatele cu spirulina care nu au o culoare verde, normala la aceasta alga, care este cea mai bogata in clorofila din intregul regn vegetal.
2. Faptul ca se pun cantitati prea mici de spirulina in comprimate. Cititi specificatiile tehnice obligatorii de pe flaconul de comprimate. Cantitatea normala de principiu activ, adica de spirulina, trebuie sa fie in mod normal de 500 mg (jumatate de gram) per comprimat.
3. Faptul ca unele comprimate cu spirulina pur si simplu nu se dizolva in stomac si se elimina de catre organism fara a fi digerate si asimilate. Este o problema pe care am remarcat-o la unele produse din import, motiv pentru care eu, personal, prefer spirulina produsa de firme de la noi din tara, chiar daca spirulina pe care acestea o folosesc, fiind specifica unui climat tropical, este din import.

LOVE

Gastrita, ulcerul si medicamentele naturale

Afectiunile primaverii. Gastrita, ulcerul si medicamentele naturale. Daca este sa dam crezare statisticilor, gastrita si ulcerul gastro-duodenal se declanseaza sau cunosc o recidiva la cel putin una din sase persoane pe timpul primaverii.

Daca este sa dam crezare statisticilor, gastrita si ulcerul gastro-duodenal se declanseaza sau cunosc o recidiva la cel putin una din sase persoane pe timpul primaverii. De ce? Datorita schimbarii alimentatiei la trecerea spre sezonul cald, datorita problemelor de somn ce apar odata cu micsorarea noptilor, datorita cresterii activitatii nervoase si, conex cu aceasta, a nivelului de stres. Din fericire, exista o multime de mijloace naturale cu efecte benefice de preventie si vindecare.

Ce este gastrita?

Definita pe scurt, gastrita este o inflamatie a mucoasei care protejeaza peretii stomacului. Ca

uzele aparitiei sale sunt multiple, cele mai frecvente fiind: administrarea de medicamente (mai ales antiinflamatoare), consumul de alcool si de alimente agresive pentru tubul digestiv, prezenta unei bacterii (Helicobacter pylori) in stomac, privarea de somn sau un nivel ridicat al stresului psihic. Unul sau mai multi din acesti factori duc la aparitia gastritei, care - netratata la timp - evolueaza spre ulcer.

Simptomele gastritei si ale ulcerului

In cazul gastritei, cel mai des intalnit simptom este durerea simtita la nivelul stomacului, durere care este asociata frecvent senzatiei de "arsura". Durerile pot fi continue (vreme de ore sau chiar zile) ori intermitente, si mai pot fi insotite de alte semne: regurgitatii acide, greata, balonare, diaree.
La ulcer, durerea este mai intensa decat in cazul gastritei si pot aparea simptome cum ar fi accesele de voma cu sange sau scaunele cu cheaguri de sange inchise la culoare. Singura modalitate de a stabili daca este vorba de gastrita sau de ulcer este consultul medical absolut necesar facut de un specialist.

Cateva elemente de terapie naturala
Plantele medicinale


Lemnul-dulce - se ia cate o lingurita de tinctura de radacina de patru ori pe zi. Fiecare doza se dilueaza intr-o cana (250 ml) de apa, asa incat alcoolul din tinctura sa ajunga la o concentratie la care sa nu aiba efecte adverse. Principiile active din lemnul dulce sunt antiinflamatoare excelente si ajuta la refacerea mucoasei gastrice, care protejeaza peretii stomacului de eroziunea acizilor.

Frunzele de zmeur - se administreaza sub forma de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, pulbere din care se ia cate o lingurita de patru ori pe zi. Are efect anti-acid, hemostatic si cicatrizant, ajutand si la inchiderea leziunilor ce apar pe peretii stomacului in cazul ulcerului gastro-duodenal.

Obligeana - pulberea de radacina se ia pe stomacul gol, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi. Are efect antibiotic (inhiba dezvoltarea Helicobacter pylori) si calmant gastric, ajuta la controlul nivelului de stres, in conditiile in care in mai mult de jumatate din cazuri, tensiunea psihica este unul din factorii majori ce determina aparitia gastritei si a ulcerului.

Gemoterapia

Este o forma de tratament care foloseste extractele obtinute din muguri si din alte tesuturi tinere ale plantelor. In farmaciile si magazinele naturiste de la noi se gaseste un asemenea extract, obtinut din muguri de smochin (Ficus carrica), care administrat pe termen lung s-a dovedit a fi un adevarat elixir in cazurile de gastrita si de ulcer. Se administreaza cate 50 de picaturi, de doua ori pe zi, in cure de minimum 2 luni. Are efect calmant general, impiedica aparitia bolilor in care dezechilibrele emotionale ajung sa afecteze anumite organe, boli printre care se numara gastrita si ulcerul.

Argila

Are un efect protector, antiinfectios, regenerativ, asupra intregului tub digestiv. Se administreaza in cure de 40 de zile, astfel: in jumatate de pahar de apa (100 ml) se pune o lingurita de argila, lasandu-se de seara pana dimineata. In primele sapte zile de tratament se bea pe stomacul gol, dimineata, numai fractiunea limpede din pahar - apa de argila. Dupa trecerea acestei perioade, se amesteca dimineata intreg continutul paharului si se bea integral. Argila ajunsa in stomac formeaza un fel de pelicula, un gel protector, care calmeaza rapid durerile si cicatrizeaza leziunile de pe peretii gastrici. Foarte multe persoane suferinde de ulcer gastro-duodenal si gastrita si-au gasit alinarea cu acest remediu, pe cat de simplu, pe atat de eficient.

Carbunele vegetal

Se mai numeste si carbune activ, il gasim in farmacii sub forma de pulbere sau sub forma de comprimate. Este un excelent calmant natural al crizelor de gastrita, intrucat neutralizeaza pe moment aciditatea sucurilor gastrice. Comprimatele cu carbune vegetal se administreaza conform prospectului, in timp ce din pulberea ca atare se administreaza cate o lingura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi. Acest remediu nu se foloseste in cura, ci se administreaza conjunctural pentru calmarea durerilor, fiind printre putinele remedii naturale cu actiune foarte rapida.

Regimul alimentar

Stabilirea regimului alimentar pentru prevenirea si tratarea gastritei sau a ulcerului se face ghidandu-ne dupa trei reguli de baza:
1. Evitarea agresorilor - adica a tuturor alimentelor si substantelor care favorizeaza aparitia acestor boli digestive.
2. Individualizarea alimentatiei - pentru vindecarea gastritei exista tot atatea feluri de regim cate feluri de pacienti. Singura modalitate de a afla care alimente ne ajuta in lupta cu aceasta afectiune este experimentarea directa. Incercand pe rand alimentele care nu sunt pe lista celor interzise vom afla care este regimul alimentar ce permite tinerea sub control a bolii.
3. Folosirea alimentelor-medicament - in principal a celor alcaline si a celor "reci", despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

Alimentele medicament


sucurile alcaline - sunt cele obtinute din varza, cartof, morcov, sfecla rosie, castravete, urzica. Casnic, se obtin cu ajutorul storcatorului electric centrifugal. Se recomanda o cura de 2-3 zile, in care sa se consume exclusiv aceste sucuri ce reduc aciditatea gastrica, regleaza digestia si "repara" epiteliile gastrice. Daca organismul nu se acomodeaza la acest tratament, puteti incerca o varianta mai usoara: se beau cate 50 ml (un sfert de pahar) de suc de varza, inainte de fiecare masa cu 30 de minute, iar la o ora dupa masa suc de cartofi - 50 ml.

sucul de orz verde - se obtine din tulpinile verzi de orz, cu ajutorul storcatorului electric centrifugal. Se beau cate 200 ml pe zi, in reprize, durata unui tratament fiind de minimum 12 zile. Clorofila pe care o contine din belsug ajuta la regenerarea mucoasei gastrice, are efect calmant si antiinflamator.

alimentele "reci" - am pus ghilimelele deoarece nu ne referim la temperatura alimentelor (care este bine sa fie consumate caldute, niciodata reci, de la frigider, sau foarte fierbinti), ci la o calitate a lor intrinseca. In medicina indiana, ayurveda, sunt cunoscute cateva alimente "racoroase", care calmeaza durerile de stomac si reduc senzatia de arsura. Aceste alimente sunt: smantana, iaurtul, laptele dulce si untul clarifiat. Untul clarifiat se obtine din untul din comert, care este incalzit intr-o cratita la foc mic, pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute, pana cand devine limpede, moment in care este luat de pe foc si este turnat intr-un alt vas, fara sedimentele de pe fundul cratitei. Acest unt clarifiat este foarte hranitor si, in cea mai mare parte a cazurilor, este excelent tolerat de stomac, fiind chiar un protector gastric.

condimentele "reci" - este vorba de menta, fenicul, coriandru si chimen, care sunt calmante gastrice blande, preferabile condimentelor clasice: sare, piper ori diferite pudre din comert, care contin amelioratori de gust si aroma. Introduceti aceste condimente in hrana gatita si in dulciuri, pentru efectul lor de reglare digestiva.

laptele - gastrita si ulcerul se trateaza in mod traditional, atat in medicina populara, cat si in cea oficiala, cu cantitati mari de lapte. De regula, este indicat ca in aceste afectiuni sa se consume cate un litru de lapte pe zi. Este un tratament care are efect pozitiv in aproape 90% din cazuri, desi mecanismul de actiune este partial o enigma pentru medicina moderna. Se stie ca laptele are un efect calmant rapid, neutralizand timp de 20 minute, dupa ce a fost ingerat, acidul clorhidric. Dupa trecerea acestui interval de timp, se pare ca anumite proteine din lapte ajuta la sintetizarea unor substante naturale cu efect de atenuare a durerii, de unde si efectul calmant gastric atat de cunoscut al laptelui.

albusul de ou - zilnic se consuma cate 4-5 albusuri de ou crud, facut spuma (fara zahar), repartizat in 3-4 mese. Tratamentul se face maximum 5 zile la rand, avand in cele mai multe cazuri un efect calmant gastric excelent.

Alimente care se consuma cu prudenta

Toate alimentele care au gustul dulce, picant, acru sau amar puternic pot declansa din senin o criza de gastrita, printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice, care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat in perioada de primavara si atunci apar binecunoscutele arsuri. Preferati, asadar, in aceasta perioada, alimentele cu gust mai bland, echilibrat. Alte alimente care vor fi consumate cu prudenta sunt:

cruditatile - intr-adevar, salatele, ridichile si zarzavaturile crude, care alcatuiesc deliciul culinar al primelor saptamani de primavara, nu sunt intotdeauna foarte bine primite de stomac.

leguminoasele - nu este in nici un caz o regula generala, dar si aceste alimente pot produce hipersecretie de sucuri acide. Se recomanda, asadar, prudenta in consumarea mancarurilor de post pe baza de fasole, soia, linte sau naut. Mancati-le fara a face excese, pentru a va asigura ca stomacul dvs. le tolereaza.

alimentele bogate in celuloza - cum ar fi painea integrala, fulgii de cereale sau alte produse pe baza de cereale integrale pot provoca, de asemenea, secretii acide in exces.

Alimente de care trebuie sa ne ferim

Iata in continuare o lista a lor:

alcoolul - este fara doar si poate inamicul numarul unu al persoanelor bolnave sau predispuse la gastrita si la ulcer. Se va elimina complet, in toate formele, indiferent de taria si de "prestigiul" bauturilor care il contin.

tutunul - constituie un factor de risc, nu doar pentru aparitia gastritei sau a ulcerului, ci si pentru evolutia acestora spre cancer.

zaharul si dulciurile concentrate in general - favorizeaza (mai ales zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter pylori in stomac. Se vor elimina complet din alimentatie si, in plus, vor fi evitate inghetata, dulceata, gemul, bomboanele, ciocolata etc.

mezelurile din comert si carnea conservata - contin asa-numitii nitriti, aditivi sintetici extrem de agresivi pentru tubul digestiv, in general, si pentru stomac, in special.

aditivii alimentari sintetici - in special amelioratorii de gust si de aroma, afanatorii si conservantii (dar nu doar ei) au "darul" de a irita mucoasa gastrica, de a declansa o hipersecretie de sucuri acide. Explozia de cazuri de gastrita din ultimele decenii este cauzata in buna masura de alimentele imbogatite cu E-uri.

Apa de baut

Studii recente arata ca apa potabila pe care o consumam zilnic are o influenta foarte importanta asupra sanatatii sistemului digestiv, a stomacului in special. Foarte nocive pentru stomac sunt apele de suprafata (cu care sunt alimentate practic toate zonele urbane insemnate), aditivate cu clor si poluate chimic sau chiar microbiologic. S-a observat statistic faptul ca persoanele care consuma aceasta apa sunt mult mai predispuse la gastrita si la ulcer. In schimb, apele minerale alcaline, bogate in calciu si in magneziu, degazeificate sau cu continut redus de dioxid de carbon, sunt un adevarat elixir in aceste boli. Recomandam in acest sens faimoasa de acum apa minerala romaneasca de Valcele, cu care s-au obtinut rezultate cu adevarat extraordinare in vindecarea bolilor gastro-intestinale, in special a gastritei.

Somnul

Atunci cand este de buna calitate si in "cantitati" suficiente, are un rol foarte important in vindecarea acestor boli. In schimb, somnul insuficient si agitat, neodihnitor, provoaca stres si este, astfel, un factor declansator sau agravant pentru gastrita si pentru ulcerul gastro-duodenal. Apoi, s-a constatat ca noaptea, in timp ce dormim, este singurul moment din zi cand mucoasa gastrica se reface, iar leziunile se vindeca.
Persoanelor care au probleme de somn le recomandam un tratament simplu: se administreaza seara, 1-2 lingurite din combinatia (in proportii egale) de tinctura de conuri de hamei si de radacina de valeriana. Amestecul de tincturi se dizolva intr-o cana mare de apa, pentru ca alcoolul pe care il contin sa nu dauneze stomacului.

Bitterul Suedez

Un elixir universal:

Bitterul Suedez

De la Paracelsus, pana in mileniul trei

A fost redescoperit in urma cu doua decenii, odata cu aparitia extraordinarei carti "Sanatate din farmacia Domnului" a fitoterapeutei de origine austriaca Maria Treben. Un remediu despre care experimentata cunoscatoare a plantelor spunea ca vindeca aproape orice boala. Nu era departe de adevar. Prin timp, miraculoasa tinctura - o veritabila "antologie" de ierburi tamaduitoare - a dovedit ca are efecte benefice asupra sanatatii, dobandindu-si rapid o celebritate meritata. Milioane

de flacoane cu pretiosul elixir, in tot felul de formule si dilutii, au fost vandute anual pe tot mapamondul, bitterul suedez devenind intre altele si un simbol al reinvierii traditiei de vindecare cu plante. Dar care este, de fapt, originea acestui remediu? Care dintre zecile de formule care se gasesc acum pe piata este cea buna? Isi merita, oare, bitterul celebritatea?

Originea bitterului suedez

Se pare ca aceasta tinctura a fost descoperita in Evul Mediu de catre legendarul savant si alchimist Theophrastus Bombastus Von Hohenheim, zis Paracelsus, care a vrut sa creeze un elixir din plante care sa prelungeasca tineretea. Dupa un succes fulminant, elixirul-minune a cazut in uitare, fiind pastrat si transmis din tata in fiu doar intr-o familie de medici suedezi, pe nume Samst. Se pare ca elixirul de viata lunga al lui Paracelsus era cu adevarat eficient, pentru ca toti membrii respectivei familii au ajuns la varste impresionante. Klaus Samst, rectorul facultatii de medicina din Uppsala, caruia i se datoreaza repunerea in circulatie a tincturii, a ajuns, de pilda, la venerabila varsta de 104 ani, cand a murit subit, din cauza... unei cazaturi de pe cal. Repopularizat prin cartea Mariei Treben, bitterul suedez si-a dovedit din nou eficienta intr-o serie impresionanta de boli, de la indigestii si migrene la boala canceroasa si maladiile de piele greu vindecabile. Au aparut tot felul de versiuni ale bitterului suedez, in afara celei cu 32 de plante: cu 16 plante, cu 12 plante, cu 8 plante, dar si cu 180 de plante, asa cum il prepara compatriotul nostru Nica Micu, taran din comuna Ivesti, Galati.

Ce este de fapt bitterul suedez?

Este un extract hidroalcoolic sau, altfel spus, o tinctura din plante medicinale amare. De altfel, este uneori numit si "aperitiv amar suedez". De ce amar? Pentru ca plantele si gustul amar au o importanta deosebita in terapia naturista. Remediile naturale amare sunt un drenor puternic pentru ficat si vezica biliara, stimuleaza procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului digestiv, activeaza digestia prin sporirea secretiei de sucuri gastrice. Din punct de vedere psiho-mental, gustul amar este asociat dezamagirii - o sintagma care, analizata din punct de vedere etimologic, inseamna descoperirea, eliberarea de amagire. De aceea, in medicina holistica, remediile amare au in plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eliminarea convingerilor si ideilor false, cu alte cuvinte, a amagirilor, care conduc la boala. Practic, nu se poate vorbi in medicina naturista de un proces de dezintoxicare eficient si complet in care sa nu fie folosit gustul amar. Ei bine, diferitele variante de bitter suedez sunt o colectie fara egal de plante amare, cu diferite nuante. Astfel, acest bitter contine plante amare pure (gentiana, tintaura, anghinare), amare aromatice (pelin, coada-soricelului, coaja de portocal amar), amare saline (cicoare, papadie), amare mucilaginoase (lichen de Islanda) etc. Din acest motiv, acest elixir amar este un drenor si detoxifiant extraordinar, ceea ce si explica efectele sale vindecatoare intr-o gama extrem de mare de boli.

Formula cea mai buna de bitter suedez

In ciuda popularitatii sale ca leac, nici pana in prezent nu se stie cu precizie care este reteta originala de bitter suedez. De fapt, anumite componente ale sale, cum ar fi theriacul venetian, sunt chiar formule obtinute prin procedee alchimice, procedee care nu mai sunt cunoscute in prezent. Exista, astfel, mari probabilitati ca astazi sa nu mai poata fi preparat bitterul original pe care l-a creat Paracelsus in Evul Mediu. Dar asta nu exclude eficienta lui. Revenind la una dintre intrebarile puse la inceputul acestui articol: "Care este cea mai buna formula de bitter suedez?", trebuie sa recunoastem ca raspunsul este foarte dificil de dat. Personal, am fost foarte curios sa aflu in mod practic cu care versiune a bitterului suedez dintre cele existente in prezent la noi in comert se obtin cele mai bune rezultate. Marturisesc ca am fost surprins de faptul ca versiunile obtinute din plante romanesti sunt net mai puternice si mai nuantate ca actiune fata de majoritatea importurilor. Cum este posibil acest lucru? In primul rand, prin calitatea plantelor - mai ales flora medicinala spontana a Romaniei este extrem de bogata in plante medicinale amare si aromatice, cu efecte foarte puternice, care, incluse in reteta acestui remediu, fac adevarate minuni. Apoi, concentratiile de principii active de la bitterurile romanesti sunt mult mai mari decat la cele aduse din strainatate, unde, in mod curios, se pune mai mult accent pe gustul placut al remediului decat pe actiunea sa terapeutica. In fine, se pare ca in domeniul terapiei cu plante, creativitatea autohtona a gasit un teren foarte bun de exprimare, asa incat au fost gasite niste retete de bitter care pun foarte bine in valoare principiile care stau la baza alcatuirii acestui remediu.

Prepararea casnica a bitterului suedez

Iata o reteta ceva mai simpla, compusa din doar douasprezece plante, dar care pune foarte bine in valoare principiile care stau la baza alcatuirii bitterului suedez:

• intr-un borcan cu filet, cu o capacitate de 2 l, se pun cate 2 lingurite din urmatoarele plante sub forma de pulbere (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea): pelin (Artemisia absinthum), anghinare (Cynara scolymus), flori de salcam (Robinia pseudoacaccia), foi de dafin (Laurus nobilis), iarba de troscot (Polygonatum aviculare), frunze de frasin (Fraxinus sp.), radacina de angelica (Angelica archangelica), boabe de ienupar (Juniperus communis).

• se adauga apoi cate 1 lingurita de pulbere de rasina de brad (Abies salba), seminte de fenicul (Foeniculum vulgare), radacina de urzica (Urtica dioica) si o jumatate de lingurita de pulbere de sofran (Curcuma longa).

• dupa ce am pus toate plantele, adaugam un litru si jumatate de alcool alimentar de 50-60 de grade si lasam totul sa macereze vreme de minimum doua saptamani.

• la sfarsitul timpului de macerare, se filtreaza preparatul prin tifon si se pune la pastrare intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc intunecos si rece.
Se administreaza de regula 1-2 lingurite din acest preparat, inainte de mesele principale, diluate in apa plata sau ceai. In ce boli? Lista este atat de ampla, incat ar ocupa probabil zeci de pagini. Vom urmari in cele ce urmeaza sa sintetizam cat mai bine actiunile acestui remediu.

Boli in care este folosit cu succes bitterul suedez

Pe cale interna:

•Indigestie, balonare, dischinezie biliara - Se ia cate o lingurita de bitter, diluata in jumatate de cana de apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. In cazurile de indigestie, se poate administra imediat ce apar simptomele neplacute o doza mai mare de bitter - 2 lingurite intr-un pahar cu apa.

•Afectiuni hepatice cronice - Plantele amare ale bitterului actioneaza cu mare putere in sensul decongestionarii si regenerarii ficatului. Se administreaza cate o lingurita, de 3 ori pe zi, intr-o cana de apa (250 ml), pe stomacul gol. Se vor face cure de cate 2-3 saptamani, urmate apoi de o saptamana de pauza.

•Anorexie, anorexie psihica - Inca din primele zile ale administrarii bitterului se declanseaza o senzatie naturala de foame, simultan cu trezirea unui neobisnuit tonus psihic si a poftei de viata, stari care trebuie de altfel sa caracterizeze orice om sanatos. Aceasta conduce la o normalizare ponderala gradata, prin echilibrarea functiilor digestive, ca si a starilor emotionale. Se vor lua 3 mese pe zi, bitterul fiind administrat cu 20 de minute inainte de fiecare masa, in doza de 1-2 lingurite la o cana cu apa.

•Boli de piele - Se face o cura de o luna cu bitter suedez, din care se administreaza cate o lingurita intr-un pahar cu apa, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele se instaleaza gradat, dar sunt persistente, fapt ce va fi usor constatat la cei predispusi la eczeme ori acnee, precum si la cei care nu pot sa scape de unele infectii cu ciuperci sau bacterii cu localizare pe piele. Tratamentul intern se asociaza foarte bine cu aplicatiile externe descrise mai jos.

•Afectiuni alergice - Bitterul se foloseste in cure de doua luni. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita de bitter diluata intr-un pahar cu apa. Modul de actiune a preparatului in cazul acestor afectiuni nu este inca pe deplin elucidat, se pare insa ca efectul tonifiant si purificator puternic asupra principalelor organe de eliminare si drenare din corp (ficat, rinichi, plamani), conduce gradat la o reglare a reactiilor imunitare ale organismului.

•Tulburari menstruale (ciclu menstrual neregulat, dureros, abundent) - Administrarea se realizeaza intr-un mod aparte: cu 4-5 zile inaintea menstruatiei, se administreaza cate o lingurita de trei ori pe zi, iar in primele doua zile in care ciclul menstrual s-a declansat, se administreaza cate o jumatate de lingurita de 5-6 ori pe zi, diluata intr-un pahar cu apa.

•Cistita, infectii renale - Sunt afectiuni in care bitterul exercita printre cele mai puternice efecte. Se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi in 250 ml de apa (se consuma astfel zilnic un litru de apa cu preparat). In cazurile de criza, se vor aplica suplimentar comprese calde cu bitter pe zona vezicii urinare sau a rinichilor, dupa caz.

•Viermi intestinali - Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de bitter suedez, diluat intr-un pahar cu apa.

• Guturai (raceala), gripa - Bitterul se administreaza din trei in trei ore, pe intreaga durata a zilei, in doza de o jumatate de lingurita - o lingurita la un pahar cu apa. Are efecte de eliberare treptata a cailor respiratorii, de reducere a inflamatiilor si a durerilor gatului, de usurare a respiratiei si reglare a temperaturii in caz de febra. De asemenea, are efecte de stimulare imunitara.

•Febra - Este recomandat ca bitterul sa fie administrat chiar de la inceputul declansarii starilor febrile. In aceste cazuri, in primele zile se va administra din doua in doua ore cate o lingurita la o jumatate de pahar cu apa. Alimentatia trebuie sa fie foarte usoara in acest interval, bazata mai mult pe legume, fructe si bauturi naturale (sucuri proaspete din citrice sau apa plata). Odata cu reducerea temperaturii, remediul se administreaza normal, cate o lingurita de trei ori pe zi.

•Stari de greata dimineata, migrene - Se administreaza atat preventiv, cate o lingurita de trei ori pe zi, cat si ca adjuvant in cazul in care au aparut aceste stari - cate o lingurita din ora in ora, dar nu mai mult de 5 administrari zilnic.

•Reumatism, guta - Bitterul are un efect "cu bataie lunga" in cazul acestor boli, prin declansarea proceselor de mobilizare si eliminare a toxinelor din tot corpul. Se va folosi in cure de lunga durata (3 luni), timp in care se administreaza de patru ori pe zi cate o lingurita de preparat la o cana cu apa, pe stomacul gol. Dupa o pauza de o luna, cura se poate relua de mai multe ori.

•Boli cardiace, asociate cu valori crescute ale colesterolului - Bitterul suedez reduce valorile colesterolului, ajuta la mentinerea tineretii si flexibilitatii vaselor de sange, avand si efecte tonice cardiace. Se administreaza in tratamente de minimum doua luni, timp in care se iau cate 3 lingurite pe zi.

•Boli ale pancreasului, adjuvant in diabet - Se iau 3-4 lingurite de bitter pe zi, diluate in apa. Plantele amare din compozitia sa au efecte tonice si antiinflamatoare asupra pancreasului.

•Adjuvant in boala canceroasa - Este recomandat mai ales pentru stimularea poftei de mancare, reducerea senzatiei de greata si, eventual, a febrei. In plus, are efecte de stimulare a imunitatii, motiv pentru care poate fi un ajutor pretios in acesta afectiune. Se ia o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa, inaintea fiecarei mese.

Pe cale externa:

• Dureri de cap, tulburari nervoase posttraumatice - Se pune pe ceafa o compresa cu bitter suedez, care se tine minimum 30 de minute.

•Rani, cicatrice persistente - Se spala ranile cu un tampon bine inmuiat in preparat. Se stoarce apoi tamponul de vata inmuiata in bitter suedez deasupra locului tratat, asa incat pe zona afectata sa se formeze o crusta de preparat.

•Arsuri usoare si medii - Se aplica cu ajutorul unui tampon de vata bitter pe locul afectat.

•Tromboflebita - Se pun comprese cu bitter suedez pe zona afectata.

•Luxatii, entorse - Zilnic, se tine vreme de doua ore o compresa pe zona articulatiei accidentate.

•Intepaturi de insecte - Se scoate acul, dupa care se aplica o compresa inmuiata in bitter.

Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu bitter suedez

Intern, datorita concentratiei destul de mari de alcool, nu va fi de regula administrat nediluat. Exceptie vor face doar cazurile in care este contraindicat aportul masiv de lichide in corp. Intrucat contine plante cu efecte abortive (pelin, angelica), nu va fi administrat intern femeilor gravide.
Extern, va fi folosit sub forma de compresa, dupa ce se da in prealabil un strat protector cu crema de galbenele pe portiunea de piele care va fi tratata. De asemenea, dupa aplicarea pe portiunea de piele, va fi lasata la aer macar un sfert de ora, pentru a se zvanta. In cazul in care apar senzatii de arsura ori maceratia puternica a tegumentelor, tratamentul va fi intrerupt temporar.
Ilie Tudor

Doua formule valoroase de bitter pe care le gasim in comert

"Votis"

Este o formula cu douasprezece plante, inspirata de cea folosita de Maria Treben, produsa de laboratoarele "Plantavorel" din Piatra-Neamt. Are efecte blande de stimulare a digestiei, de reglare a secretiei de sucuri gastrice si a metabolismului, fiind un excelent tonic digestiv. Fiind moderat ca intensitate a efectelor, este excelent in curele de lunga durata pentru mentinerea sanatatii, pentru stimularea si reglarea apetitului alimentar, pentru tratarea unor afectiuni cum ar fi indigestia, dispepsia, bolile hepatice si biliare usoare. De asemenea, are efecte de reglare a activitatii nervoase si a celei endocrine.

"Elixir Dacic"

Sub acest nume este produs un bitter din treizeci si doua de plante de catre laboratoarele "Dacia Plant" din Sebes-Alba. Formula este destul de apropiata de cea considerata originala a bitterului suedez, continand in plus si plante romanesti din flora spontana, foarte puternice ca actiune. Din acest motiv, remediul are efecte intense antitoxice, tonice amare, antiinfectioase si cicatrizante. Este in mod special destinat vindecarii afectiunilor deja existente, fiind un remediu cu actiune rapida. Avand foarte multe plante in componenta, are si un spectru larg de actiune, atat intern, cat si extern, fiind recomandat practic in principalele grupe de afectiuni mentionate in acest articol.

Coriandrul, Chimenul si Feniculul

Condimente pretuite mult in bucatarie, pentru aroma lor rafinata, . sunt tot atat de apreciate si pentru virtutile lor curative, doar ca numarul . celor ce le cunosc tainele este mic. Motiv temeinic ca sa le facem reclama ca unor medicamente ale naturii, cu efect exceptional

Plantele inceputului de toamna:

Coriandrul

(Coriandrum sativum)

La origine este o planta care creste in Asia, pe dealuri insorite si in zone nu foarte bogate in precipitatii, utilizata de mii de ani in India, Iran si China. Are semintele usor picante si foarte bogate in ulei volatil, cu o aroma dulce si oarecum grea. Interesant este ca, atunci cand sunt proaspete, semintele de coriandru au un miros greu de suportat, pentru ca pe masura ce se usuca, sa capete un parfum subtil (au un miros apropiat de cel al lacramioarelor). La noi, coriandrul creste doar cultivat, nu se gaseste

spontan sau salbaticit (sub-spontan). Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.

Anxietate - semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea anxietatii si a insomniei. Experimente facute in anul 2005, in mai multe spitale din Orientul Mijlociu, au confirmat efectele sale anxiolitice si calmante, foarte curand urmand sa fie sintetizat in industria farmaceutica un medicament natural pe baza de coriandru, folosit impotriva acceselor de panica, al sindromului depresiv-anxios sau al insomniei aparute pe fondul starilor de angoasa. Pana atunci, va recomandam impotriva acestor tulburari psiho-emotionale un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.

Cancer - intr-un mare numar de studii epidemiologice au fost identificate relatii clare intre aparitia cancerelor si consumul anumitor alimente (cum ar fi carnea, indulcitorii artificiali, E-urile etc.). S-a constatat insa si faptul ca exista alimente si condimente care au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer. Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda, valorile parametrilor tumorali. Aceasta inclusiv in cazul combinarii cu radioterapia, cand efectele de protectie ale coriandrului impotriva instalarii tumorilor au fost mult amplificate. Mesajul este simplu: folositi coriandru din belsug la masa - mai ales daca va impacati cu aroma sa.

Cancerul hepatic - coriandrul este bogat intr-o substanta aromatica numita coriandrol, care s-a dovedit a fi un adjuvant foarte bun in cancerul ficatului. In studiile pe animale s-a constatat ca aceasta substanta blocheaza legarea aflatoxinei (o toxina hepatica) de Adn, aflatoxina producand la oameni cancer hepatic. Se recomanda administrarea zilnica a patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de lunga durata - minim 3 luni. Acelasi tratament este recomandat si in cancerul la colon.

Cancer la san - se foloseste acelasi tratament de la cancerul hepatic, cu precizarea ca dieta va fi foarte saraca in grasimi de orice fel, dar mai ales saturate (adica din carne, din prajeli, din ulei rafinat, din margarina si din alte uleiuri hidrogenate, din lactate).

Diabet - un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.

Colici abdominale la adulti - se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.

Frunzele de coriandru

Au aparut si la noi, mai ales la sectoarele de produse alimentare din supermarketuri (uneori sub numele de "cilantro"). Se consuma in salate, ca adaos la sandviciuri sau antreuri etc. Ele au si cateva proprietati medicinale foarte valoroase:

Alergie - frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand expunerea la factorii alergeni este mai intensa.

Hemoroizi si varice - continutul ridicat de bioflavonoide din frunzele de coriandru ajuta in cazurile de hemoroizi, varice si alte probleme ale venelor. Se consuma de asemenea sub forma de salata.

Precautii si contraindicatii
la utilizarea coriandrului

Uleiul volatil continut de semintele de coriandru poate provoca la unele persoane reactii alergice, resimtite mai ales la nivel respirator. In cazul alergiei la coriandru, se observa dificultate in respiratie, senzatie de catar, usturime pe caile respiratorii. Din acest motiv se recomanda prudenta in administrarea acestei plante, care la inceput se va lua in doze mici (0,5 grame zilnic).

Feniculul

(Foeniculum vulgaris)

Se mai numeste si finic, molura sau fincen, si este frecvent utilizat drept condiment si planta medicinala, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei. In medicina populara romaneasca, decoctul semintelor se dadea copiilor mici pentru "matrice" (afectiuni abdominale). Fiertura de seminte de fenicul se lua pentru a spori secretia laptelui la femei si pentru a usura durerile abdominale in perioada "randurilor rosii" (menstre). La origini, este o planta mediteraneana, adusa la noi si cultivata inca din vremea dacilor (a fost adusa din Grecia sau, dupa alte surse, chiar din Egiptul antic). Semintele de fenicul au o aroma dulce, un efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, fiind probabil planta condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.

Colici abdominale la sugari si la copii - semintele de fenicul sunt la ora actuala cel mai bun medicament din lume impotriva acestei tulburari. Un studiu recent a dovedit ca semintele de fenicul reduc spasmele intestinale, impiedica formarea gazelor si cresc motilitatea intestinului subtire, reduc durata medie de plans a sugarilor datorita colicilor la mai putin de 9 ore pe saptamana (fata de 16 ore pe saptamana), elimina complet colicile la 35% din copiii tratati, nu au nici un fel de efecte adverse. Aceasta in timp ce medicamentul alopat folosit pentru tratarea colicilor la copii, in 0,5% din cazuri, poate provoca mari complicatii de sanatate. Se administreaza zilnic infuzia obtinuta din 15-20 de seminte la cana, care se ia in 3 reprize.

Dismenoree - un studiu facut in anul 2003, intr-o clinica de obstetrica si ginecologie, la care au participat 70 de femei, a obiectivat efectele semintelor de fenicul in tratarea menstrelor dificile, cu simptome cum ar fi spasmele uterine, durerile abdominale, balonarea, durerile de ovare, iritabilitatea psihica, depresia. Concluzia: semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de sase ori pe zi. Pentru efecte calmante asupra crampelor abdominale rapide, se recomanda infuzia fierbinte.

Balonare, dureri abdominale produse de balonare - medicii germani recomanda seminte de fenicul pentru probleme digestive cum sunt balonarea, indigestia, dureri datorate acumularilor de gaze, sindromul colonului iritabil. Se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cate jumatate de lingurita, inainte si dupa fiecare masa.

Gastrita hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune o lingura de seminte de fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol. Cu conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.

Astm alergic - se consuma zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare si antispastice (actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa crizelor de astm.

Menopauza - de-a lungul timpului, semintele de fenicul au fost folosite popular pentru efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare. Ele au un efect estrogen bland si puternic, reducand pierderile de substanta osoasa, mentinand elasticitatea si stralucirea pielii, protejand impotriva bolilor degenerative. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi, in cure de 3 luni cu o luna de pauza.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu fenicul
Depasirea dozei zilnice normale de fenicul, adica 0,09 grame pe kilogram-corp, provoaca fenomene severe gastro-intestinale (iritatii, colici) si nervoase (spasme, tulburari senzoriale).

Chimenul

(Carum carvi)

Se mai numeste si secarea, chimion, chimin sau chiman si este printre putinele condimente originare din Romania, diferite varietati de chimen crescand spontan prin fanetele si pe pajistile din zonele de deal, montane si subalpine. Fiind o planta foarte raspandita, exista numeroase cunostinte in medicina populara despre utilizarea semintelor sale. Decoctul si ceaiul din seminte de chimen se dadeau copiilor mici ca sa nu planga de dureri de burta. Se mai spalau cu el pe cap copiii contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se faca frumoase si sa aiba fata curata. Peste tot se punea in vin sau tuica, pentru pofta de mancare. Chimenul fiert in lapte sau apa se lua pentru bolile inimii. Pisat si pus cu putin unt se lua contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca intaritor celor slabiti de boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti combinat cu trandafir alb si malin alb. Femeile care aveau copii mici mancau supa de chimen, ca sa aiba lapte mai mult. Iata in continuare cateva utilizari medicinale ale chimenului validate de catre stiinta moderna:

Sindromul colonului iritabil - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale.

Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportie egala cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate patru-sase lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen - menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante.

Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.

Dispepsie - se administreaza zilnic patru lingurite din combinatia de pulberi de chimen si menta in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si sucurile gastrice, elimina durerile abdominale. Nu mai putin de sapte studii clinice facute in ultimii 15 ani au validat combinatia chimen-menta ca fiind mai eficienta decat medicamentele de sinteza in combaterea dispepsiei.

Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental.

Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei.

Precautii si contraindicatii
la tratamentele cu chimen

La copiii mici se administreaza cu prudenta, intrucat - foarte rar - poate declansa crize de epilepsie. De regula, pentru copiii foarte mici este recomandat din acest motive feniculul in locul chimenului.
La femeile insarcinate, supradozarea semintelor de chimen (peste 10 g luate zilnic) poate produce avortul.

Remedii din Coriandru, Fenicul si Chimen

Pulberea

Semintele uscate se macina bine cu o rasnita de cafea, pana cand devin o pulbere fina, care se pastreaza (maximum 7 zile) intr-un borcan inchis ermetic, la frigider. Se administreaza de regula cate jumatate de lingurita de 4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Intr-o cana (250 ml) cu apa clocotita, se pun 1-2 lingurite de seminte, se acopera si se lasa asa vreme de 15 minute, dupa care se filtreaza. Infuzia se consuma cat de calda posibil, pentru a avea maximul proprietatilor antispastice si calmante.

Infuzia combinata

Se pun 2 lingurite de pulbere de seminte intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura

Se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maxim 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.