aloe de casa

(Aloe arborescens)

Ne bucuram de venirea primaverii, asteptam cu nerabdare explozia mugurilor si invazia ierburilor, mangaiem cu privirile primele buchetele de violete primite in dar de Florii... Dar de la o vreme incoace, tot mai multi sunt cei ce asteapta o alta ivire miraculoasa: primele plante medicinale care sa inlocuiasca golurile ivite in farmacia de pe rafturile camarii. Adeseori, rezolvarea problemelor de sanatate urgente o gasim chiar acasa, in ghiveciul cu flori. Mai ales in perioada de criza, cand veniturile noastre sunt tot mai putine in raport cu preturile enorme ale medicamentelor, putem sa infiintam pe pervaz un plafar cu plante medicinale de ca

mera. La loc de cinste vom pune un ghiveci cu aloe. Datorita aspectului sau suculent, ghimpos, aloe este confundata adesea cu cactusii. Dar rudele sale adevarate sunt lalelele si zambilele.

Putina istorie
In Europa, planta a fost adusa de negustorii arabi pe la 1700, dar calitatile ei terapeutice sunt cunoscute din urma cu 3300 de ani. Alchimistii antici preparau elixirul vietii lungi, cu suc de aloe concentrat prin vaporizare. La unele popoare din Orientul Apropiat, s-a pastrat pana in zilele noastre un obicei foarte vechi: un ghiveci cu aloe se atarna deasupra intrarii in casa, unde planta se dezvolta si infloreste, uneori fara sa fie udata, timp de cativa ani. Se considera ca ea are puteri magice, favorizand longevitatea si prosperitatea stapanilor casei. Denumirea plantei in cea mai veche limba semita - limba accada - este si-bu-ru, pe care arabii au transformat-o in saber, ce se traduce prin "rabdare, tenacitate". Asa se explica de ce siropul de aloe obtinut prin vaporizare se numeste sabur.
Daca vom arunca o privire in profunzimea veacurilor, putem vedea ca planta a fost folosita de Hipocrate si Paracelsus, Avicena, Karl Linne, Columb, Nefertiti si Cleopatra. Iar descrierea ei o gasim in cartea sfanta a hindusilor, in papirusul egiptean Eber, in Biblie si in Tora.


Cultivarea plantei la domiciliu
Aloe este o planta nepretentioasa, dar trebuie sa-i oferiti putina atentie ca sa va bucurati de aspectul ei superb. Prefera un sol usor, asa ca pamantul trebuie amestecat cu carbune de lemn si cu faramituri de caramida. Pentru drenare, la fundul ghiveciului se pune un strat de pietricele mici sau coji de nuca zdrobite. Deasupra se aseaza un strat subtire de rumegus de lemn stropit cu ingrasaminte, iar femeile la tara pot pune balegar uscat, amestecat cu muschi faramitat. Cand radacinile plantei vor consuma substantele nutritive din ghiveci si vor creste pana la fund, planta va primi un impuls de crestere si se va dezvolta mai bine.
In perioada de iarna, aloe se tine la 12-14 grade C, in locuri luminoase, iar vara, are nevoie de multa caldura, soare si umezire moderata. Ca sa creasca mai repede, se folosesc ingrasaminte naturale, dar daca nu doriti sa-l folositi pentru tratamente, puteti sa puneti ingrasaminte din comert pentru cactusi. Plantele tinere se muta in ghivece mai mari si li se schimba pamantul in fiecare primavara, iar plantele batrane - o data la 3 ani. Nu se dezvolta bine daca in pamant se adauga turba de balta. In conditii bune, planta se dezvolta repede si nu se imbolnaveste.
In natura se cunosc 350 de specii de aloe, majoritatea cresc in locurile cu o clima tropicala si secetoasa, in deserturile din Africa de Sud, in Somalia si Etiopia. Speciile difera mult, dupa aspectul lor: de la ierburi perene, copacei si arbusti, pana la liane.
Frunzele sunt bogate in vitamina C si microelemente. Cercetarile stiintifice au aratat ca sucul din frunze are o actiune bactericida si antiseptica. De aceea, ranile tamponate cu suc se vindeca mai repede, la fel ca si arsurile, ulcerele varicoase, abcesele si dermatozele.
In medicina populara, sucul si frunzele se folosesc in cazuri de anemie, astm bronsic, ulcer stomacal si duodenal, gastrita cronica si scaderea imunitatii. Aloe mareste efectul influentei plantelor care sunt consumate in acelasi timp cu sucul ei, de aceea in medicina populara se folosesc des preparate complexe, cu mai multe componente.
Prepararea sucului de aloe

Pentru preparatele terapeutice din aloe se aleg cele mai groase frunze, in lungime de 15 cm, din partea de jos a plantei, care are nu mai putin de 3 ani. Se taie si frunzele de la mijlocul tulpinei, daca ele sunt groase si carnoase. Frunzele se spala, se usuca si se invelesc in hartie alba, in forma de tub, cu capetele deschise, pentru circulatia aerului. Timp de 8-12 zile, frunzele se tin pe raftul de jos al frigiderului (se formeaza biostimulatori care accentueaza efectul tratamentelor).

O intreaga farmacie la domiciliu

 

In organismul uman, biostimulatorii maresc imunitatea, nivelul de metabolism. Frunzele biostimulate se scot din frigider, se inlatura partile stricate. Se recomanda ca frunzele sa nu intre in contact cu metale, mai bine le rupeti manual, le pisati cu o lingura de lemn si stoarceti sucul prin ciorap de dama. Sucul se prepara inainte de folosire, uneori se fierbe timp de 3 minute, ca sa poata fi pastrat 2-3 zile. Sucul se foloseste pentru tratarea arsurilor, furunculozei, ranilor si inflamatiilor.
* Problemele stomatologice si ale cavitatii bucale se diminueaza folosind gargara cu suc.
* Se poate folosi in ginecologie, sub forma de tampoane imbibate cu suc.
* Cate 5-8 picaturi puse in nas, la interval de 3-5 ore, opresc dezvoltarea rinitei acute.
* Compresele cu suc de aloe diminueaza durerile de cap, imbunatatesc cresterea parului.
* De regula, sucul se bea cate o lingurita de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

Tratamente cu aloe

SISTEMUL DIGESTIV

* Afectiuni gastrice: Se amesteca 1 lingura de aloe, 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita, se aduc pana la fierbere si se lasa pe un foc mic, 15-20 minute. Se infuzeaza pana la racire. Se beau cate 125 ml, de 3 ori pe zi, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Afectiuni ale ficatului si colecistului: 1. Se amesteca 1 lingura frunze de aloe cu 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita si se fierb pe foc mic, 15-20 minute. Decoctul se infuzeaza 2 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 125 ml de 3 ori pe zi, in timpul mesei. 2. Un pahar de suc de varza murata se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe proaspat stors. Se beau cate 150 ml de 3 ori pe zi, timp de 45-60 de zile.
* Imbunatatirea functiilor ficatului si ale colecistului. In 750 ml de lapte fierbinte, se adauga cate o lingura de frunze de aloe tocate, frunze de visine, flori de sunatoare, radacini de urzica. Laptele se aduce pana la fierbere si se tine pe foc mic, 30-40 minute. Dupa racire, se strecoara si se storc bine plantele. Se beau cate 4 linguri, de 3 ori pe zi, dupa masa si inainte de culcare, timp de 1,5-2 luni.
* Dureri in zona ficatului si colecistului. O sfecla de marime medie se curata de coaja, se taie cubulete sau se da pe razatoare si se fierbe intr-un litru de apa, 30-45 minute, apoi se strecoara. In decoct se adauga 2-3 linguri de suc de aloe si 4 linguri de tinctura de sunatoare. Se beau cate 125 ml pe zi, inainte de masa principala.
* Colecistita. O lingura de pelin, o lingura de sunatoare si 2 linguri radacini de cicoare se infuzeaza 30 de minute in 3 pahare de apa clocotita, in termos. Se toaca o frunza de aloe pana se obtine o lingura de terci si se adauga in infuzia strecurata, cu miere de albine sau zahar dupa gust. Se bea fierbinte, cate 150 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.

APARATUL RESPIRATOR

* Raceala, tuse, bronsita: 1. Se amesteca cate o lingurita de sunatoare, radacini de papadie, flori de siminoc, musetel si frunze de rostopasca. Se infuzeaza 20 de minute, in 2 pahare de apa clocotita puse in termos sau intr-un vas acoperit bine. Se strecoara si se amesteca cu 1-2 linguri de suc de aloe. Se bea cate un pahar, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). 2. O lamaie se taie bucatele mici, se amesteca cu 50 g miere de albine lichida, la care se adauga 4 linguri de ceai caldut de sunatoare si o lingura de suc de aloe. Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, in timpul mesei, cate o lingura cu un pahar de apa calda. 3. O lingurita de rostopasca se amesteca cu o lingura de frunza de aloe zdrobita si o lingura de frunze de patlagina taiate marunt. Plantele se infuzeaza in 250 ml de apa fierbinte timp de 10 minute, apoi se strecoara si se bea cu inghitituri mici, cu pauze de 5-6 minute dupa fiecare inghititura.

Un medicament multimilenar

 

* Bronsita. Din partea de jos a plantei se desprind 4 frunze mari, se spala, se usuca si se rup bucati mici. Peste frunze se toarna o sticla de vin rosu sec. Se lasa la macerat o saptamana. Pentru tratament, se bea cate o lingura de 3 ori pe zi, dupa mesele principale, pana se termina toata cantitatea. Pentru profilaxie, se bea dupa aceeasi schema, timp de 10 zile. Urmeaza 10 zile de pauza si apoi cura se reia 10 zile.
* Pneumonie. Se amesteca 7-8 linguri de muguri de mesteacan, 5 linguri de flori de tei, se pun pe foc cu 500 ml de apa fierbinte si se fierb 2-3 minute. Un kg de miere de albine se amesteca cu 200 g frunze de aloe tocate si 200 ml de ulei de masline. Ceaiul din plante se strecoara si se incorporeaza in mierea cu aloe. Se consuma de 3 ori pe zi, cate o lingura. Inainte de administrare, compozitia se amesteca bine cu lingura de lemn.
* Amigdalita. Se amesteca o lingurita de salvie uscata si o lingurita de dentita (Bidens bipartitus). Amestecul se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de o ora. In infuzia strecurata se adauga 2 linguri de aloe si 3 linguri de suc de lamaie. Se bea cald, cate 1/4 pahar de 2 ori pe zi, dupa masa. Inainte de a bea ceaiul, se ia in gura o lingurita de miere de albine si se tine pana se absoarbe aproape in totalitate, restul se inghite cu ceai.
* Raceala, gripa. Se amesteca cantitati egale de flori de musetel si galbenele, frunze de salvie si eucalipt. Se infuzeaza o lingura cu varf din amestecul de plante, in 400 ml de apa clocotita, timp de 7 minute. In lichidul strecurat, se adauga o lingura de suc de aloe. Se bea cate 1/2 pahar, de 3 ori pe zi. Concomitent, se face gargara de 5-7 ori pe zi.
* Sinuzita, guturai. Se picura in fiecare nara cate 2 picaturi (copii) si 4-5 picaturi (adulti) de 3-4 ori pe zi, apoi se maseaza bine nasul.

ALTE INTREBUINTARI

* Astenie de primavara, intarirea organismului. Se amesteca 8 linguri de suc de aloe, un pahar de suc de lamaie, un pahar de miere de albine, 2 pahare de miez de nuca tocat marunt. Se consuma cate 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

 

* Hipertensiune, colesterol, afectiuni cardiace. Se curata si se piseaza 1-2 capatani de usturoi, se amesteca cu un pahar de suc de aloe si se macereaza 3 zile. Lichidul strecurat se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, dupa-masa.
* Enurezis si hipermobilitate la copii, provocate de tensiunea intracraniana marita. Se amesteca cantitati egale de aloe si fructe de rachitele, tocate in robotul de bucatarie, si miere de albine. Se lasa la macerat 2-3 zile, apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi. Tratamentul este de lunga durata: 6 luni, peste un an se poate repeta.
* Furunculoza. Se bea cate o lingura suc de aloe de 3 ori pe zi, cu 15-20 minute inainte de masa (pentru curatarea sangelui).
* Hemoroizi. Se cunosc mai multe retete pentru tratamente interne si externe cu aloe. 1. O lingura de suc de aloe, cate 2 linguri de urzica si sunatoare se infuzeaza in 500 ml apa clocotita, in termos, timp de 2 ore. Infuzia se strecoara si se bea cate 1/3 pahar, de 3 ori pe zi, intre mese. Ceaiul este antiseptic, trateaza crapaturile mici ale colonului, previne formarea hemoroizilor. 2. Se prepara un unguent din 20 g terci de sfecla rosie cruda, amestecata cu 2 lingurite de sunatoare pisata cu o lingura de lemn si o lingura suc de aloe. Unguentul se aplica pe locul afectat, se lasa 30 minute si se tamponeaza cu vata sau tifon steril.

RETETE DE FRUMUSETE

Prepararea produselor cosmetice la domiciliu se bazeaza pe aceleasi principii ca si in retetele pentru sanatate: se folosesc frunzele cele mai mari, de jos, care se sterg de praf, dar nu se spala, apoi se tin in frigider 7-10 zile.
Cu sucul stors se tamponeaza zilnic pielea fetei si a decolteului, sau se aplica 10 minute pe zonele unde apar riduri, dar si in cazuri de iritare a pielii sau acnee. Pentru conservare, sucul preparat se amesteca cu alcool sanitar, in proportie 8:2, si se pastreaza la frigider.
* Masca din ridiche si aloe. O ridiche se spala bine, se rade pe razatoare. O lingura de salvie se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 15 minute, se strecoara si se amesteca cu o lingura suc de aloe si 2 linguri de ridiche rasa. Toate ingredientele se amesteca bine si se aplica pe fata pentru 20 de minute, apoi se spala cu apa calduta.
* Masca din aloe cu mustar. Se recomanda pentru pielea ridata si imbatranita. Jumatate de lingurita de mustar se dizolva in 5 linguri ceai din sunatoare, se amesteca cu 2 linguri suc de aloe si o lingurita de unt topit. Cu un tampon de vata se aplica amestecul pe fata si pe gat. Masca se tine cateva minute, in functie de sensibilitatea pielii. Se spala cu apa rece si se aplica apoi o crema hidratanta. Masca se foloseste o data pe saptamana.
* Aloe cu smantana. O lingura de smantana se amesteca cu o lingura de suc de aloe, 1/2 lingurita de miere de albine, o lingura de ceai de sunatoare si se amesteca bine. Masca se tine 12-15 minute, apoi se spala alternativ cu apa rece si calda.
* Aloe cu vinete. Se rade pe razatoare 50 de grame de vanata, se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe, o lingura de lapte, o lingura de miere de albine lichida (sau topita in aburi). Masca se aplica in 2 etape: intai o jumatate de amestec, iar dupa ce se absoarbe, se aplica amestecul ramas. Se lasa 15-20 de minute. Masca se sterge cu un tampon de vata, fata se spala cu apa fierbinte si se tamponeaza cu o bucatica de gheata. Nu se sterge fata cu prosop, se lasa sa se usuce, apoi se unge cu crema hidratanta. Masca se aplica de 2-3 ori pe saptamana.

Forta vindecatoare a plantei se afla in miezul gelatinos

 

* Aloe cu sfecla. O sfecla se spala bine si se fierbe timp de 2 ore. Dupa racire, se curata de coaja si se rade pe o razatoare cu orificiile mici. In terciul obtinut se adauga o lingura de suc de aloe, 3 linguri de lapte crud si 4 linguri suc de castraveti. Masca se tine pe fata 10 minute, apoi se spala cu apa calda.
* Aloe cu morcov. Un morcov de marime medie se curata, se rade pe razatoarea cu orificii mici si se amesteca cu o lingura suc de aloe si 2 linguri suc de cartofi. Terciul obtinut se intinde pe tifon si se aplica pe fata. Trebuie stat in pozitia culcata, 15-20 minute, dupa care fata se spala cu apa calda.
* Aloe cu dovlecei. Dovlecelul se toaca in robotul de bucatarie sau in masina de carne. Un pahar de terci obtinut se amesteca cu 100 g de lapte batut, o lingura de suc de aloe si 2 linguri de infuzie de sunatoare (40 g la 200 ml apa clocotita). Masca se aplica pentru 20 minute pe fata si pe gat, apoi se spala cu apa rece.
* Gheata cosmetica. Se amesteca 150 ml de infuzie de musetel cu 3 linguri de suc de aloe si se congeleaza in forme speciale. Dimineata, fata, gatul si decolteul se freaca usor cu cubuletele de gheata.

Medicament pentru vindecarea plantelor

Aloe este un "doctor" care se foloseste nu numai pentru vindecarea oamenilor, dar si pentru tratarea plantelor. Multe plante care se inmultesc prin butasi dau radacinile mult mai repede daca se tin in solutie de suc de aloe 10% (900 ml de apa si 100 ml suc de aloe). De exemplu, la un butas de fuchsia, in apa simpla, radacinile apar in 10-12 zile, iar in solutie cu aloe - in 4-5 zile.
Daca o planta de camera se imbolnaveste sau nu se dezvolta bine, se scoate din ghiveci si se muta in pamantul in care creste aloe. Daca nu este perioada favorabila pentru mutarea florilor, se scoate un pahar de pamant din ghiveciul cu aloe si se incorporeaza in ghiveciul cu floarea bolnava. Se uda floarea cu apa calda, in care se dizolva putin permanganat de potasiu.

 

In fiecare primavara, eu folosesc o metoda batraneasca care stimuleaza cresterea plantelor, le protejeaza de multe boli si imi ofera posibilitatea sa culeg o roada bogata, chiar si in cel mai secetos an. Se prepara o solutie din 500 ml apa, 2-3 linguri suc de aloe, 2 lingurite de miere de albine si o lingurita suc de usturoi. Se pune cantitatea necesara de seminte intr-un saculet confectionat din tifon si se tin in mixtura lichida pana la incoltire, sau macar 5-8 ore. Semintele de rosii incoltesc mai repede, in 12 ore, iar telina in 3 zile. Ca rezultatul sa fie mai spectaculos, semintele lunguiete (bostanul, dovleceii, castravetii) se planteaza pe axa nord-sud, cu capatul ascutit spre nord.

Contradictii. Cu toate ca aloe s-a afirmat ca o planta cu efecte terapeutice multiple, trebuie sa aveti in vedere actiunile neprevazute si nedorite ale compusilor activi, in concentratie mare.
* Nu se foloseste aloe in cazuri de intoleranta la produsele de aloe, tumori de diferite etiologii, afectiuni ale ficatului, hemoroizi si hemoragii uterine (aloe favorizeaza cresterea afluxului de sange catre organele pelvisului minor).
* Consumarea unor cantitati mari de suc de aloe poate provoca inflamarea colonului si inhibarea peristaltismului intestinal.
* Inainte de folosirea plantei e bine sa va consultati cu un specialist in fitoterapie si cu medicul de familie, care va cunoaste suferintele

aloe vera

Aloe Vera are o inaltime de 75-120 cm. Frunzele sale sunt carnoase, in forma de lance. Ele cresc direct din pamant si au marginile in forma de dinti de fierastrau. O planta are 12-15 frunze late, fiecare frunza avand o greutate de 700-1500 grame. Marimea frunzelor depinde foarte mult de conditiile climatice si de calitatea solului. In mijlocul frunzelor se observa o tulpina, ce se termina in flori galben-rosii, de forma cilindrica.
Exista peste 250 de specii de aloe, iar in continuare va vom prezenta cateva dintre cele mai cunoscute ca avand efecte terapeutice:

1. Aloe Africana - a fost cultivata de catre fermierii olandezi si a fost cea mai cautat specie din lume pana la aparitia aloei vera. Era comercializata in special sub forma de praf sau gel.
2. Aloe Vera - este o planta salbatica ce creste in insula Barbados. Este cunoscuta sub mai multe denumiri, precum Aloe Barbadensis Miller, Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lamark. Comertul englezilor a fost extrem de profitabil in secolul XVII, caci medicina britanica o aprecia pentru efectul laxativ. Aloe Vera are doua specii: una verde si una albastra. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice, singura diferenta constand in timpul necesar maturizarii plantei. Aloe Vera verde poate fi folosita doar dupa 4-5 ani, pe cand cea albastra dupa numai 3 ani.
3. Aloe Ferox – este cea mai agreata specie de aloe din estul indepartat. Japonezii, chinezii si taiwanezii o consuma cu imensa placere. Ea se mananca cruda sau fiarta. Miezul este strecurat si condimentat, apoi se bea sau se foloseste in scopuri terapeutice.
4. Aloe Socotrina - cea mai raspandita specie de aloe, aceasta planta este originara din insula Socotra. A stat la baza comertului din marea Mediterana, negustorii arabi ducand-o pana in China. A fost extrem de apreciata in timpul Evului Mediu.

Asadar nu uitati ca inainte de a folosi Aloe, sa verificati originea acesteia!
De ce aceasta planta se bucura de atata respect? De ce i se atribuie reusite miraculoase si efecte magice? Stiinta a navalit cu zgomot, curiozitate si pasiune in lamurirea acestor intrebari. Iata ce au descoperit.
In ultimii 50 de ani au fost identificate substantele componente ale Aloei Vera si abia acum 10 ani au fost descoperite componentele active ale plantei.
Ce contine Aloe Vera?

1. Vitamine: vitamina A – lupta impotriva rdicalilor liberi; vitaminele B1, B2, B3, B6, B9, B12 – toate cu efecte in detoxifierea organismului, anemii sau carente; vitaminele C si E – extrem de importante in stabilizarea membranei celulare sau in intarirea sistemului imunitar.
2. Substante minerale: Aloe Vera contine 20 de minerale extrem de importante: calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, clor, mangan, magneziu, cupru, crom, zinc etc.
3. Laxative: Aloe Vera contine 12 antrachinone, care asigura un efect analgezic, antibacterian, antifungic si antiviral: aloina, acidul de Aloe, emodin de Aloe etc.
4. Aminoacizi – proteine care furnizeaza energie. Aloe Vera contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali de care organismul nostru are nevoie. Dintre aminoacizii esentiali enumeram: izoleucina, valina, lizina etc. Aminoacizii neesentiali, precum serina, prolina, alanina, se gasesc in cantitati mari in planta de Aloe Vera.
5. Enzime: celulaza, catalaza, proteaza, lipaza etc.
6. Mono si polizaharide; celuloza, glucoza, manoza, acemannan
7. Acid salicilic – cu efect analgezic
8. Steroizi – cu efect antiinflamattor, antiseptic si analgezic: lupeol, calerina, compestrina
9. Hormoni – cu efect antiinflamator si regenerator: auxina, gibberelina.

Aceasta „bomba” binefacatoare este uluitoare. In Aloe Vera gasim substante cu efect dezinfectant, antiinflamator. Spre marea incantare a doctorilor, Aloe Vera este un puternic agent anti-colesterol.
Astfel, Aloe Vera este o planta considerata aproape miraculoasa datorita substantelor active pe care le contine. Ea actioneaza asupra organismului nostru la 5 nivele:

• Detoxifiere
• Stimularea regenerarii celulare
• Patrunderea in cel mai profund nivel al tesuturilor
• Sedativ
• Combaterea infectiei

Planta se poate utiliza sub mai multe forme, pastrandu-si efectele benefice atat uscata, cat si proaspata. Partea fibroasa a aloei este folosita pentru uz intern sub forma de suc, iar pentru uz extern sub forma de gel, praf, compresa, cataplasma etc.
Iata in continuare cateva dintre bolile pentru care Aloe Vera este un adevarat panaceu:
Arsuri – s-au obtinut rezultate de-a dreptul uluitoare in cazul arsurilor, traumatismelor superficiale ale pielii, datorita efectului sau analgezic si hemostatic.
Alergii – stiinta si practica au demonstrat ca aceasta planta atenueaza alergiile si vindeca intepaturile de insecte.
Bronsita si astm – Aloe Vera are un efect antiinflamator, scazand secretia bronsica, amelioreaza starea astmatica si vindeca bronsita cronica alergica.
Afectiuni cutanate – este un fapt cunoscut din vechime ca Aloe Vera este extrem de utila in cazul psoriazisului, micozelor, eczemelor, seboreei si a eruptiilor cutanate.
Dureri reumatice, artroze si artrite cronice – pentru atenuarea acestor dureri se recomanda bai cu Aloe Vera si aplicarea de unguente cu aloe pe locul dureros.
Afectiuni hepatice – gelul care se extrage din aloe este excelent pentru afectiunile hepatice, contrabalansand efectele consumului de alcool si asigurand buna functionare a ficatului.
Tractul gastro-intestinal – previne cu succes ulcerul gastro-duodenal si stimuleaza functionarea normala a intestinului.
Diabet zaharat – s-a observat ca administrarea pe cale locala si orala de aloe are un efect regenerator si extrem de benefic.
Afectiuni oculare – cercetatorii au obtinut rezultate extrem de incurajatoare in cazul afectiunilor cherato-conjunctivale.
Concluzia se impune: Aloe Vera este un adevarat miracol stiintific!

Sucul de Aloe Vera este recunoscut ca fiind unul din cei mai fini detoxifianti ai intregului corp eliminand materiile toxice din stomac, ficat, splina, vezica si este cunoscut ca cel mai bun curatator al colonului. Studiile au aratat faptul ca vindeca si amelioreaza indigestia, tulburarile de stomac si ulcerele. Pacientii au constatat de asemenea imbunatatiri in cazul artritelor si a infectiilor vezicii urinare si rinichilor, a crampelor musculare, constipatiei, hemoroizilor, insomniei si pentru vaginite este excelent ca si dus vaginal. Un excelent tonic intern pentru energie si stare de bine, sucul de Aloe Vera intareste tractul digestiv, pielea si starea de sanatate si fericire.

Este de asemenea folosit pentru arsuri si tulburari la stomac si orice alte probleme de digestie. Este de asemenea folosit ca si antiinflamator si poate fi administrat intern ca remediu pentru diferite probleme digestive. Medicina naturista din Europa a folosit dintotdeauna sucul de Aloe Vera pentru tratarea arsurilor de stomac si a ulcerelor. Rezultatele preliminare au fost promitatoare si studiile clinice au relevat faptul ca anumite componente din Aloe Vera reduc secretiile gastrice si formarea leziunilor.

Studiile pe animale si chiar cele pe oameni au aratat ca Aloe Vera administrat sub forma de suc, tablete sau capsule pot reduce inflamatiile articulatiilor in cazul artritelor. Sucul de Aloe Vera poate de asemenea sa fie de ajutor in cazul pacientilor astmatici care nu sunt dependenti de cortico-steroizi.

In 1997, cercetatorul  Jeremiah Herlihy de la Universitatea San Antonio a initiat un studiu care sa gaseasca efectele negative ale consumului zilnic de suc de Aloe Vera. Efecte negative nu au fost observate, insa a fost evidentiata o scadere remarcabila a leucemiei, bolilor de inima si a celor de rinichi. Dr. Herlihy a ajuns la urmatoare concluzie: "Nu am gasit nici un indiciu de efect negativ asupra soarecilor, chiar in cazurile  cantitatilor mari". In fapt 25% dintre animale au trait mai mult decat media animalelor din grupul de control.

Nu exista nici un ingredient singular din Aloe Vera caruia sa i se datoreze efectul de sanatate pe care il are aceasta planta. Cercetatorul Robert Davis, endocrino-biolog, explica faptul ca 15 grupe diferite de nutrienti "lucreaza impreuna" pentru a face Aloe Vera eficienta. Asta inseamna ca efectele pe care le are Aloe Vera nu pot fi sintetizate cu usurinta in laborator. Planta este eficienta in multiple circumstante. Si datorita elementelor variate care o fac eficienta, Aloe Vera poate fi recomandata cu usurinta ca si complement la tratamentele medicale, mai ales administrata sub forma de suc. Aloe Vera reduce starea de greata, mareste energia si ajuta la minimizarea pierderilor de sange cauzate de chimioterapie si cobalto-terapie.

Aloe Vera ajuta adultii, copiii si chiar si animalele sa acumuleze cat mai multi nutrienti din mancarea si suplementele zilnice.

Aloe Vera – “o farmacie intr-o planta”.

Aloe Vera – o descoperire care i-a uimit pe specialisti!!!
Iata in continuare lista componentelor identificate si studiate din gelul de Aloe Vera:
- Lignina: penetreaza cu usurinta straturile superficiale ale pielii si are rolul foarte important de purtatoare a celorlalte componente binefacatoare ale gelului de Aloe Vera.
- Saponina: cu efect dezinfectant.
- Antrachinone (laxative): contine 12. Impreuna cu celelalte componente din gel asigura un efect analgezic, antibacterial, antifungic si antiviral.
- Alanoina: efect laxativ, emetic.
- Barbaloina: analgezic, efect laxativ slab.
- Izobarbaloina: antibiotic, analgezic.
- Acidul de Aloe: antibiotic, antialgic (acid aloetic)
- Emodin de Aloe: antibacterial, laxativ.
- Acid antilen: antivirotic.
- Esterii acidului antilen: sedativi
- Uleiuri volatile: analgezice, anestezice (artranolul si artrazenul, rezistanol).[...]

Aloe Vera contine:
- 6 substante cu efect dezinfectant: lupeol, acid salicilic, carbamid de nitrogen, acid de coaja, fenol si sulf. Toate aceste componente distrug bacteriile, ciupercile si virusii. Combinatia lor asigura un efect antibacterian, antivirotic si antifungic.Lupeolul, acidul salicilic si magneziul au efect analgezic – eficienta in calmarea durerilor.
- cel putin 3 acizi grasi cu efect antiinflamator: colesterina, campestrina si b-sitosterina-sterine de origine vegetala. Aceste componente explica rezultate deosebite in arsuri, plagi taiate, escoriatiuni, reactii alergice, reumatism artrite acute si cronice, ulcer gastrduodenal si alte inflamatii ale sistemului digestiv si a celorlalte organe interne: stomac, intestinul subtire si gros, rinichi si pancreas. b-sitosterina este un puternic agent anti-colesterol, scazand nivelul acestuia.
- 3 agenti anti-tumorali: emodina, manosa si lectina: controleaza carcinogeneza pulmonara, este eficienta in tratarea leucemiei si atumorilor maligne de orice tip.
- cel putin 23 polipeptide (imunostimulatori): gelul de Aloe Vera controleaza un spectru larg de disfunctionalitati ale sistemului imunitar, incluzand si virusul HIV. Polipeptidele impreuna cu agentii antitumorali Aloe emodina si Aloe lectina explica capacitatea Aloei de a controla cancerul.
Toate componentele descrise mai sus se regasesc in stare naturala in gelul de Aloe Vera, astfel ca asimilarea lor si realizarea efectelor medicale extraordinare se face in mod natural, fara efecte secundare asupra organismului uman.
Modul in care actioneaza componenetele active din gelul de Aloe Vera este unul “bland” si sinergic (adica organismul asimileaza exact atat cat este nevoie si foloseste precis ceea ce ii este necesar, restul fiind eliminat pe cale normala).
De aici rezulta absenta completa a efectelor secundare negative in consumul de gel de Aloe Vera [...]

Substante minerale
Aloe Vera contine 20 de substante minerale de importanta vitala. Dintre acestea enumeram:
- Calciu – indispensabil in osteogeneza impreuna cu fosforul. Asimilarea lui este dependenta de vit. C si aminoacizi.
- Fosfor – indispensabil in osteogeneza impreuna cu calciul
- Potasiu – indispensabil activitatii musculare.
- Fier – componenta esentiala a hemoglobinei implicata in transportul oxigenului.
- Sodiu – indispensabil in schimbul normal apa-saruri.
- Clor – are rol in echilibrul hidromineral al organismului.
- Mangan – ajuta in functionarea sistemului muscular si nervos impreuna cu magneziul.
- Magneziu – are rol in modularea excitabilitatii neuromusculare, are efect sedativ si anticonvulsivant.
- Cupru – rol in metabolismul celular si in formarea globulelor rosii.
- Crom – inlesneste activitatea enzimelor, scade acizii grasi, potenteaza efectul insulinei si este implicat in maturarea globulelor rosii.
- Iod – intra in structura hormonilor tiroidieni.
- Seleniu – efect antioxidant, incetineste imbatranirea, intervine asupra sistemului imunitar prin producerea de imunoglobuline.
- Zinc – rol in metabolismul protidic, concura la efectele insulinei si la efetul protector procreativ masculin.
[...]

Planta Aloe Vera-Vitamine

- Vitamina A: contribuie esential la cresterea in inaltime si greutate, la formarea oaselor si a dentitiei la copii, vederea. Este un importnat antioxidant, protejeaza celulele, mentine sanatatea pielii si a parului, stimuleaza sistemul imunitar. Contribuie la buna functionare a rinichilor, a aparatului respirator si a tubului digestiv.
- Vitamina B1 (Tiamina) ia parte la procesele care includ functionarea inimii, a nervilor si a muschilor. Este esentiala in formarea ADN-ului si ARN-ului si in procesul de convertire a hidratilor de carbon in energie. Este regenerator tisular. Are efecte benefice asupra psihicului si a sistemului nervos.
- Vitamina B2 (Riboflavina) impreuna cu vit. B6 are efect in stari carentiale. Ajuta la folosirea carbohidratilor, este catalizator la o serie de procese chimice care au loc in corp, este esentiala pentru o piele sanatoasa, pentru par si unghii, pentru formarea celulelor rosii si pentru acuitatea vederii.[...]

 Vitamina B3 (PP sau Niacina) ajuta in detoxifiere si reglarea metabolismului. Este esentiala in respiratia tisulara si in asimilarea vit. C, previne dermatozele.
- Vitamina B5 (Acid pantotenic) este esentiala in sinteza proteinelor si in cresterea normala. Carenta ei determina tulburari neurologice.
- Vitamina B6 (Piridoxina) intareste sistemul imunitar. Ajuta la mentinerea sanatatii pielii si la procesul de metabolizare a proteinelor. Lipsa ei duce la astenie, nervozitate, insomnii, aparitia dermatitei seboreice si a anemiei.
- Vitamina B8 stimuleaza sistemul imunitar. Carenta ei in organism duce la descuamarea pielii, caderea parului, scaderea hemoglobinei si oboseala cronica.
- Vitamina B9 (Acid folic)are un rol important in promovarea sintezei ADN-ARN, replicarea celulelor, crestere si reproducere. Este foarte utila in anemii, tulburari nervoase, scaderea memoriei.
- Vitamina B12 (Cobalamina) este indispensabila in functionarea celulei nervoase, in hematopoeza (formarea de globule rosii), in metabolismul intermediar.Joaca un rol important in procesele biologice dependente de enzime si in functionarea sistemului nervos.
Dr. Arnold Fox din Beverly Hills in revista Total Health a demonstrat recent prezenta vit. B12 in Aloe Vera, desi lumea stiintifica sustinea ca vit. B12 nu exista in plante!
- Vitamina C are un rol foarte importnat in metabolismul intermediar, in procesul de cicatrizare, este stabilizator de membrana celulara si antioxidant.Participa la raspunsul sistemului imunitar fata de infectii, la vindecarea accelerata a ranilor si la absorbtia fieruluidin tubul digestiv. Favorizeaza depunerea calciului in oase, intervine in metabolismul glucidelor, proteinelor si grasimilor etc.[...]

- Vitamina D stimuleaza absorbtia intestinala a calciului si imlicit a fosforului. In exces mobilizeaza calciul din oase, eliminandu-l sau depunanadu-l fie sub forma de calculi (renali sau biliari) fie anarhic. Lipsa vit. D din organism favorizeaza rahitism, carii severe si osteoporoza.
- Vitamina E (Tocoferol) este stabilizator de membrana celulara impreuna cu vit. C si este un puternic antioxidant.. Protejeaza globulele rosii de “stresul oxidativ”, mareste durata de viata a acestora. Favorizeaza cresterea “colesterolului bun” HDL si scaderea celui “rau” protejand astfel impotriva bolilor cardiovasculare. Fortifica musculatura si tesutul conjunctiv. Stabilizeaza si intareste functia sexuala. Imbunatateste performantele mentale, mentine activitatea anumitor enzime, incetineste procesul de imbatranire. Prezinta rol protector pentru vit. A si F.
- Colina este un stimulator al nervului vag si are rol important in metabolism.[...]

Enzimele din Aloe Vera si mecanismul lor de actiune;
- Amilaza – catalizeaza hidroliza amidonului in dextroza si maltoza.
- Bradichinaza – analgezic, antiinflamator, stimulator al sistemului imunitar.
- Catalaza – impiedica acumularea superoxidului de hidrogen in tesuturi.
- Celulaza – rol in degradarea celulozei.
- Creatinfosfochinaza – rol in activitatea musculara.
- Lipaza – rol in degradarea acizilor grasi.
- Nucleotidaza – accelereaza hidroliza nucleotidelor in nucleozide.
- Fosfataza – alcalina regleaza functionarea ficatului.
- Proteaza – rol in hidroliza proteinelor.
Steroizi – dintre care enumeram: colesterina, campesterina,
-sitosterina – efect antiinflamator.
-Lupeol – efect antiseptic si analgezic.[...]

Celuloza, glucoza. manoza, aldopentoza.
Acemannon – rol in intarirea sistemului imunitar.
Hormoni, auxine, gibereline – efect antiinflamator si stimuleaza refacerea tesuturilor.
Auxin, Gibberellin – efect antiinflamator si stimuleaza refacerea tesuturilor.
Acid salicilic – componenta cu efect analgezic.
Aminoacizii sunt niste proteine care furnizeaza energie, au rol de catalizator (mai ales in cadrul hidrolizei), regleaza echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisulara. Organismul uman contine 22 de aminoacizi dintre care 8 sunt esentiali functionarii organismului, care nu ii poate produce. Necesarul de aminoacizi este asigurat prin alimentatie. Aloe Vera contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei neesentiali!
Aminoacizii esentiali prezenti in gelul de Aloe Vera: izoleucina, leucina, lizina, mentionina, fenilalanina, threonina, valina.
Aminoacizii neesentiali: acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cistina, glicina, histidina, hidroxiprolina, prolina, tirozina, serina.[...]

Mono- si polizaharide.
Muco-polizaharidele sunt substante nutritionale cheie care fac din Aloe Vera o planta exceptionala. Ele sunt carbohidrati cu lanturi lungi care au o abilitate remarcabila de a penetra peretii celulelor, indeosebi in tractul digestiv si in sistemul circulator fara a fi atacati de acidul gastric sau enzimele digestive. Prin procesul de endocitoza aceste mucopolizaharide contribuie la stimularea sistemului imunitar, stoparea tumorilor, oxigenarea celulara.[...]

Aloe vera, planta sănătăţii

Aloe vera a fost cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile ei terapeutice. Vechii egipteni o foloseau pentru intretinerea frumusetii. Chinezii o numeau „medicamentul armoniei“. Rusii ii spun „elixirul longevitatii“. Iar Alexandru Macedon a incercat sa cucereasca un teritoriu tocmai pentru ca era cultivat cu aloe, din care bastinasii faceau un suc cu proprietati tamaduitoare.

                                                               

„Vindecatorul tacut“

aloe in ghiveci- in balconul meu

Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe socotrina sau Aloe arborescens a fost cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile ei terapeutice cu totul speciale. Vechii egipteni foloseau aloe pentru intretinerea frumusetii. Chinezii o numeau „medicamentul armoniei“, iar amerindienii „vindecatorul tacut“. Rusii ii spun „elixirul longevitatii“. Medicul grec Dioscoride si enciclopedistul latin Plinius cel Batrin pretuiau foarte mult proprietatile terapeutice ale acestei plante. In acele vremuri, in Europa, sucul de aloe costa foarte mult. Se spune ca Alexandru Macedon a incercat sa cucereasca un teritoriu tocmai pentru ca era cultivat cu aloe, din care bastinasii faceau un suc cu proprietati tamaduitoare. Aloe vera este o planta asemanatoare cactusilor si creste in zonele cu clima calda. In patria sa de origine, Africa de Sud, nu este o planta mica de camera, ci un copac puternic, cu o inaltime de 10 metri si chiar mai mult. Arabii il denumesc „arborele amar“. Pe toate meridianele, aloea este o iarba de leac.

                       O planta care face minuni

Efectele terapeutice ale aloei sint remarcabile: intareste sistemul imunitar, contine agenti antiseptici si analgezici, strabate toate cele sapte straturi ale pielii, e antiinflamator natural, contine vitamine, enzime, minerale si aminoacizi, accelereaza vindecarea, stimuleaza regenerarea tesuturilor”.Utilizarea plantei nu are efecte secundare. Nu exista parti ale plantei Aloe vera care sa nu fie folosite. Coaja e folosita ca laxativ, in timp ce pulpa a fost pusa pe arsuri sau pe alte rani de mii de ani. In ultima vreme, in afara de efect curativ, Aloe vera a fost utilizata intr-o serie de produse cosmetice avind mai ales efect emolient. Cel mai bun efect al acestei plante il resimt persoanele virstnice care sint susceptibile la escare, ulcere diabetice si ulcere vasculare.

Oblojeste stomacul

In terapie, se foloseste sucul proaspat si condensat de aloe. Adica picatura pe care o obtinem cind stoarcem frunza carnoasa a plantei. Sucul de aloe in doze mici trezeste pofta de mincare si imbunatateste digestia, o doza prea mare devine, insa, un purgativ puternic. Sucul proaspat are actiune bactericida. Extern, vindeca ranile infectate, arsurile, ulceratiile. Taiati o frunza proaspata de aloe si puneti-o pe locul dureros. In citeva minute, durerea va disparea. O bucatica dintr-o frunza de aloe calmeaza durerile de dinti, inlatura inflamatiile gingiilor. In caz de guturai si conjunctivita, sucul de aloe se foloseste sub forma de picaturi. Intern, este indicat impotriva gastritelor, enteritelor, constipatiilor, cite o lingurita de doua-trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa. Durata tratamentului este in medie intre 4 si 6 saptamini. Studii moderne au dovedit ca sucul de aloe este eficient in tratarea inflamatiilor tubului digestiv, este foarte indicat in gastrita, ulcer, constipatii si diaree.

Vindeca si previne

Sucul de aloe este recomandat si pentru tratarea faringitelor si laringitelor, cite una-doua lingurite de suc dizolvat in lapte caldut, de doua-trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa. In cazurile de laringita, este indicata gargara cu o solutie de apa si suc de aloe (in cantitati egale). In medicina populara, sucul de aloe amestecat cu miere si ulei se foloseste intern impotriva tuberculozei si oboselii. Sucul natural de aloe este bogat in vitaminele A, B1, B2, B6, minerale, microelemente, acizi grasi esentiali si enzime necesare organismului, intr-o forma usor asimilabila, precum si o mare cantitate de aminoacizi. Aloe ajuta la prevenirea artritei si reduce inflamatia incheieturilor, intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, are proprietati antileucemice, de stimulare a macrofagelor si limfocitelor NK (natural killer).

Regenereaza intregul organism

Sucul de Aloe stimuleaza procesele de regenerare in sistemul nervos (fiind util in programele geriatrice, de recuperare postoperatorie sau dupa accidente vasculare cerebrale), scade nivelul de colesterol in singe, normalizeaza tensiunea arteriala, stimuleaza activitatea glandelor endocrine, stimuleaza functia renala. Regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. Are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Sucul pur din planta de aloe este eficace impotriva microorganismelor, precum salmonella, streptococi, stafilococi, putind distruge si bacteria care cauzeaza ulcerul perforat.

Farmacia de acasa

Acasa, putem prepara astfel suc de aloe: se iau frunzele de aloe (nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani), se spala cu apa fierbinte, se taie in bucati mai mici, se dau prin masina de tocat carne, apoi se storc. Ceea ce rezulta este un suc biostimulator foarte bogat in fermenti. Preparatele obtinute din el regenereaza organele bolnave. Este folosit extern in cazul diferitelor afectiuni ale pielii, iar intern, numai la indicatia medicului. Are si contraindicatii: boli de ficat, vezica biliara, vezica urinara, rinichi, hemoragii uterine si in timpul sarcinii. Din suc de aloe se pregateste un amestec fortifiant general: 100 de mililitri de suc, 500 de grame de mieji de nuca, 300 de grame de miere, sucul de la trei-patru lamii se amesteca si se ia cite o lingurita de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

Infuzii si injectii

Pentru pregatirea unei infuzii de aloe, frunzele se taie, se pun in apa (in proportia 1:5), se lasa la infuzat o ora, apoi se fierb 2-3 minute si se strecoara printr-un tifon. Infuzia se foloseste sub forma de comprese in cazul bolilor de piele, impotriva inflamarii pleoapelor, gingiilor, pentru gargara. Industria medicala foloseste siropul de aloe cu fier si extractul de aloe cu apa pentru injectii. In compozitia acestor injectii intra: sirop de aloe, o solutie de clorit de fier, acid citric. Sint recomandate in caz de anemie si boli de natura infectioasa, intoxicatii, hemoragii, conjunctivita, cataracta, atrofierea nervului vizual. In cazul tuberculozei este recomandat sucul de aloe pentru ca este bogat in fermenti si vitamine, omoara bacteriile, creste rezistenta organismului la infectii. Pentru tratarea tuberculozei, medicina populara recomanda urmatoarea reteta: 50 de mililitri de suc de aloe, 100 de grame de unt nesarat, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 100 de grame de miere naturala si 50 de grame de cacao se amesteca bine. Se ia cite o lingura din acest amestec impreuna cu un pahar de lapte fierbinte (copiilor li se da cite o lingurita).

Leacul frumusetii

In cosmetica, sint foarte pretuite proprietatile tonifiante ale sucului de aloe. Grabeste regenerarea celulelor si impiedica imbatrinirea pielii. Pentru prevenirea formarii ridurilor, este necesar ca, de doua-trei ori pe saptamina, sa aplicati cite 10 minute comprese cu suc proaspat de aloe. In cazul pielii uscate, dupa indepartarea compreselor, se va folosi o crema hidratanta. In cazul cosurilor, al inflamatiilor si iritarilor, a pielii grase, sint foarte bune compresele cu suc de aloe. Frunze de aloe taiate marunt se pun in frigider invelite intr-o folie din plastic timp de doua saptamini. Jeleul obtinut se pune intr-un borcan din sticla. Dupa doua zile, se intinde pe fata unsa cu crema, iar dupa 15-20 de minute se spala cu apa rece. Pentru ten uscat, amestecati un galbenus cu o lingura smintina, o lingura faina, o lingura de miere si una de suc proaspat de aloe. Pentru ochi obositi, cearcane, aplicati rondele de dovlecel pe ochii inchisi, apoi acoperiti fata cu un prosop umed timp de 10 minute. Indepartati dovlecelul si ungeti pielea din jurul ochilor cu suc proaspat de aloe.

Cura cu aloe

Cei care doresc sa-si fortifice organismul pot urma cura cu aloe, un tratament vestit, un tonic excelent, care da roade negresit. Un kilogram si jumatate de planta, in virsta de 3-5 ani, se trece prin masina de tocat. Inainte de a fi folosita, planta nu se uda timp de 5 zile. Se adauga 2,5 kg de miere de mai, 3,5 kg vin rosu. Se pune amestecul intr-un borcan si se lasa in loc intunecos si rece, timp de 5 zile. In primele 7 zile se ia cite o lingurita, de trei ori pe zi, cu doua ore inainte de masa. Ulterior, se ia o lingura, de 3 ori pe zi, cu 1 ora inaintea mesei. Durata minima a unei cure este de 2-3 saptamini. In primele zile de tratament, bolnavul capata o pofta de mincare neobisnuita. Trebuie excluse laptele si ouale. Se consuma cit mai multe supe si fructe. Cura este indicata in: ulcer, gripa, angina, dureri de cap, boli de dinti, eczeme, astm, scleroza, reumatism, alcoolism, astenie. De asemenea, cura face minuni in cazul celor care incearca sa se lase de bautura.

Aloe in ghiveci

Aloe vera poate fi cultivata chiar si in apartamente, planta nefiind foarte pretentioasa. Are nevoie de multa lumina si de aceea este de preferata pozitionarea plantei la fereastra catre sud. Necesita, in timpul verii, lumina, aerare, udare abundenta. Dar, atentie! Excesul de apa poate duce la distrugerea plantei, prin putrezirea radacinilor. Iarna, se pastreaza in camere racoroase cu temperaturi minime de 8-10 grade C si cu multa lumina. Se recomanda transplantarea plantei la 2-3 ani. Inmultirea se face prin butasi, in perioada mai-iunie sau prin despartirea puilor de la baza plantei si plantarea lor in ghivece mici. Butasii se planteaza in pamint nisipos si trebuie tinuti la caldura si umbra citeva zile. Mutarea in ghivece se face abia dupa aparitia radacinilor. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.

Propolis si aloe

Se iau un kilogram de miere de albine, 20 grame de propolis dat prin razatoare de plastic, 750 grame de aloe (frunze date prin razatoarea de sticla sau plastic). Ingredientele se pun intr-un borcan de sticla si se macereaza, la rece, timp de 5 zile. Se consuma cite o lingurita dimineata si la prinz, cu 2 ore inainte de masa. Durata tratamentului este de 3 saptamini. Cura se poate repeta dupa o pauza de 7 zile. Se recomanda in caz de gripa, viroze respiratorii, anorexie, cefalee, faringo-amigdalite, astm bronsic, reumatisme, paralizii, neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Aloe vera este contraindicata in caz de sarcina si dereglari hormonale.

…Medical

”Accelerează şi normalizează metabolismul, regenerează vilozităţile intestinale şi detoxifică organismul. În plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator şi poate chiar stimula regenerarea celulară. Aloe Vera hrăneşte, detoxifică, normalizează tractul digestiv şi favorizează absorbţia alimentelor.
Datorită compoziţiei sale naturale, creează organismului posibilitatea de a se regenera. Prin întărirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil să valorifice cele 240 de substanţe active, conform necesităţilor sale.

Aloe Vera este utilizată în terapia următoarelor afecţiuni: alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afecţiuni ale prostatei, afecţiuni ale unghiilor, abcese, boli carenţiale, bronşite, colită intestinală, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei şi radioterapiei, cataracta, constipaţie cronică, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriaţii, erupţii cutanate, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronică, insomnie, inflamaţii cutanate, infecţii fungice, întinderi musculare, ligamente, înţepături de insecte, keratroză, keratite, pancreatită cronică, psoriazis, piele uscată, scleroză multiplă, unghie incarnată, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.
 

Aloe vera, planta sănătăţii

Deşi medicina populară i-a redescoperit proprietăţile abia în ultimele decenii, Aloe vera este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute de om. Vechii greci o foloseau pentru vindecarea a numeroase boli interne sau externe, egiptenii o foloseau pentru regimurile de întreţinere a frumuseţii şi pentru îmbălsămarea morţilor, iar medicina chineză o numea “medicamentul armoniei”.
Din cele aproximativ 200 de specii de aloe, o parte sînt apreciate mai mult ca plante decorative, dar celebritatea de plantă vindecătoare i-a revenit speciei “Aloe barbadensis miller”, cunoscută, în special, ca “Aloe vera”. Ca o confirmare actuală a proprietăţilor terapeutice, cunoscute de mii de ani, oamenii de ştiinţă au evidenţiat o parte din efectele curative remarcabile ale acestei plante. O minune care durează numai două ore Aloe vera conţine un complex extraordinar de bogat de substanţe, din care două sînt cele mai importante: aloina – situată imediat sub coaja frunzei, un lichid galben lăptos, cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf) şi gelul de aloe – un lichid vîscos situat în interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a făcut ca folosirea aloei să nu fie atît de răspandită pe cat este de eficientă în tratarea atator afecţiuni, a fost instabilitatea accentuată a gelului extras din frunze. După tăierea unei frunze, sucul obţinut prin stoarcerea acesteia se oxidează foarte rapid (dacă nu este prelucrat în decurs de două ore), pierzându-şi din calităţile curative (95 la sută din principiile active sînt oxidate şi atacate de microorganisme).

Acest fapt a făcut ca utilizarea aloei să fie limitată numai la zonele unde planta creşte în mod natural. Cu toate acestea, tradiţiile diferitelor popoare menţionează efectul vindecător extraordinar al plantei de aloe şi oferă metode empirice de conservare a principiilor active conţinute în plantă.

Proprietăţi terapeutice --Aloea este un dezintoxicant natural care stimulează imunitatea organismului. Conţine şase agenţi antiseptici şi este un excelent analgezic natural. Acţionează ca un antiinflamator natural şi accelerează vindecarea prin creşterea afluxului de sange în piele. Stimulează refacerea ţesuturilor afectate, funcţia celulelor nervoase şi regenerarea celulelor postoperator. Are remarcabila proprietate de a penetra ţesuturile în profunzime, substanţele conţinute reuşind să treacă prin toate straturile pielii. Această însuşire o face extrem de eficientă în cosmetică. Alifiile cu aloe dau umiditate pielii, protejează împotriva arsurilor de soare, a înţepăturilor de insecte, a tăieturilor şi sînt eficiente în tratarea acneei şi a psoriazisului. Aloea este, în acelaşi timp, un foarte eficient bactericid, fungicid şi antiviral, fară a avea efecte secundare. Datorită conţinutului crescut de vitamine, enzime, minerale şi aminoacizi, este folosită şi ca supliment nutriţional. Preparatele cu aloe sînt de ajutor persoanelor cu sistem imunitar slăbit: oameni în vîrsta, pacienţi cu cancer sau SIDA. În general, influenţează pozitiv toate procesele patologice însoţite de o deficienţă imunitară. Stimulează capacitatea vizuală şi procesele metabolice, dă energie organismului. Ajută la refacerea organismului după intoxicaţii şi după iradieri. Leacuri populare cu aloe

• 
  
  Medicina populară românească recomandă un remediu naturist din aloe macerată în miere şi vin, remediu folosit cu succes în numeroase afecţiuni digestive şi ca revitalizant în diferite tipuri de convalescenţe. Pentru acest preparat, frunzele de aloe (recoltate numai de la plante în vîrstă de 3-6 ani, neudate timp de 5 zile) se taie mărunt sau se trec prin maşina de tocat carne, apoi se combină într-un vas de sticlă după următoarea reţetă: 2 părţi frunze mărunţite, 3 părţi miere de albine polifloră şi o parte vin roşu sau suc de lămîie. Se omogenizează bine amestecul, se toarnă într-un borcan care se acoperă cu capac şi se pune la macerat timp de o săptămînă, la loc întunecos, răcoros şi uscat (de regulă la frigider). Are o valabilitate de 4-6 săptămîni. Se ia cîte o lingură de către adulţi şi o linguriţă de către copii, de 2 ori/zi, cu o oră înaintea meselor principale. Cura se ţine timp de 2-4 săptămîni. După 2 săptămîni de întrerupere, cura poate fi reluată. Pe timpul curei se elimină grăsimile, conservele, alcoolul, carnea, ouăle şi laptele din alimentaţie. La fel de utilizat este şi sucul proaspăt de aloe. Acesta, în doze mici, trezeşte pofta de mîncare şi îmbunătăţeşte digestia. O doză prea mare are însă acţiune purgativă puternică. (C.I.)
  
  
  Acest macerat este un foarte bun revigorant, fiind indicat in caz de astenie, anemie, splenopatii, hepatite, ciroza hepatica, steatoza hepatica, gastrite, ulcer gastroduodenal, nevroze, astm bronsic, impotenta sexuala si cancer.
  

Cele mai bune 13 alimente pentru sanatatea ta

De ce sunt atat de benefice pentru sanatatea ta? Daca intrebi 5 nutritionisti diferiti sa-ti faca o lista cu cateva alimente minune pentru tine, vei avea surpriza de a obtine raspunsuri diferite.

Este perfect normal, deoarece fiecare aliment asigura altceva pentru corpul tau: unele sunt bogate in proteine sau fibre, insa lipsite de vitamine si minerale, altele contin vitamine, minerale si fitonutrienti care lupta impotriva unor afectiuni, insa fara sa asigure si necesarul de proteine. Ideea este sa consumi o varietate de alimente, care sa-ti asigure necesarul zilnic de nutrienti. Urmatoarele 13 alimente constituie un bun punct de plecare.

Avocado: previne cancerul, bolile de inima si diabetul

Este bogat in grasimi, insa contine grasimile mononesaturate care reduc riscul de aparitie a cancerului, a bolilor de inima si a diabetului. "El ajuta la regenerarea sanguina si celulara, stabilizeaza glicemia si este perfect in problemele cardiovasculare", este parerea expertilor. De asemenea, are un continut ridicat de fibre (11-17 grame per fruct) si luteina, un antioxidant benefic pentru sanatatea ochilor si a pielii.

Merele: previn cancerul si bolile de inima

"Un mar pe zi te fereste de doctori, mai ales daca il consumi cu coaja", sustin cercetatorii. Acest fruct este plin de antioxidanti puternici - quercetina si catechine - care protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi. Astfel riscul de a face cancer si de a suferi de afectiuni cardiovasculare este diminuat semnificativ.

Studiile efectuate arata ca in coaja marului se gasesc de 5 ori mai multi polifenoli decat in miez. Merele sunt foarte bogate in fibre (cam de doua ori mai multe fibre decat in alte fructe obisnuite, precum piersici, struguri si grepfruit) care te scapa de senzatia de balonare.

De ce sa consumam mere?

Pentru ca sunt bogate in pectina, o fibra solubila care reduce nivelul colesterolului "rau" si al glicemiei. Mai contin si foarte multa vitamina C care: protejeaza celulele corpului, stimuleaza productia de colagen, pastreaza sanatatea vaselor sanguine si favorizeaza absorbtia fierului.

Afinele: previn problemele de vedere, cancerul si diabetul

Superstaruri in procesul de anti-imbatranire a pielii, afinele sunt pline de antioxidanti - in special, antocianine - care imbunatatesc vederea si ajuta creierul sa functioneze normal. De asemenea, ofera protectie impotriva maladiei Alzheimer, Parkinson, diabet si boli cardiovasculare. Alte studii au confirmat faptul ca afinele au cea mai puternica actiune anticancerigena dintre toate fructele.

De ce sa consumam afine?

Pentru ca sunt bogate in fitonutrienti care au rolul de a preveni infectiile tractului urinar. Studiile arata ca afinele imbunatatesc memoria si asigura o imbatranire lenta si sanatoasa a organismului. Iar daca urmezi o cura de slabire, trebuie sa stii ca afinele sunt o optiune cu putine calorii, insa foarte bogate in fibre si vitamina C (1 ceasca de afina proaspete contine 84 kcal, 3,6 grame de fibre si 14 mg de vitamina C).

Varza: previne cancerul si virusii

"Varza consumata de cel putin o data pe saptamana este deosebit de benefica pentru barbati, deoarece reduce riscul de aparitie a cancerului de colon cu pana la 66%. De asemenea, ea stimuleaza sistemul imunitar, ucide bacteriile si virusii, curata sangele", afirma expertii. Daca preferi varza rosie vei beneficia si de puterea antocianinelor, cu efecte anticancerigene puternice.

Peste si ulei de peste: fara cancer, diabet, artrita si depresie

Un consum adecvat de peste te va ajuta sa previi bolile de inima, cancerul, maladia Alzheimer, diabetul si artrita. De asemenea, pestele mai gras ajuta in cazul depresiilor. Asociatia Americana a Inimii recomanda ca adultii sa consume cel putin 2 portii de peste pe saptamana, in special somon, hering, sardine (care sunt cei mai sanatosi pentru inima, deoarece contin acizi grasi omega-3). Evita varietatile de peste care contin mercur (rechin, macrou, tilefish, tonul gras, pestele-spada). Bucatile de ton light din conserva sunt in regula.

Usturoiul: previne cancerul, racelile si infectiile

Studiile arata ca usturoiul scade nivelul colesterolului si al trigliceridelor, prevenind blocarea arterelor. "2-3 catei de usturoi consumati zilnic ajuta cardiacii sa reduca la jumatate numarul atacurilor de inima. De asemenea, usturoiul se numara printre alimentele cele mai indicate in prevenirea cancerului. Daca este gatit ajuta la detoxifierea organismului (de mercurul din peste, de exemplu). Are efecte antibacteriene si antivirale, crescand rezistenta organismului la raceli si infectii. Iar daca nu sporti mirosul de usturoi care persista dupa consumul lui, mesteca o frunza proaspata de patrnjel si ai scapat de el!

Ciupercile: previn cancerul, infectiile virale si hipertensiunea

Folosite de secole in medicina, ciupercile au efecte puternice asupra sistemului imunitar. Ele previn si trateaza cancerul, infectiile virale, colesterolul ridicat si hipertensiunea. In Asia, ciupercile sunt folosite ca adjuvant in tratamentul cancerului, datorita capacitatii de a contracara efectele toxice ale chemoterapiei si ale radiatiilor.

Migdalele: previn bolile de inima si te ajuta sa slabesti

Sunt bogate in fibre si acizi mononesaturati, avand efecte benefice asupra nivelului de colesterol. Potrivit Administratiei pentru Alimente si Medicamente (FDA) consumul a 42 de grame de oleaginoase poate reduce riscul bolilor cardiovasculare. Cu toate ca migdalele sunt relativ bogate in grasimi si calorii, studiile arata ca un consum adecvat de migdale te poate ajuta sa slabesti (cantitatea de proteine, fibre si grasimi mononesaturate dau senzatia de satietate, evitand mancatul in exces).

De ce sa consumam migdale?

Pentru ca sunt o adevarata incarcatura de fibre, riboflavina, magneziu, fier si calciu. Dintre fructele oleaginoase (nuci, alune, fistic), migdalele sunt cele mai bogate in calciu: 75 mg intr-o portie (aproximativ 23 de migdale). De asemenea, trebuie sa stii ca o portie de migdale asigura necesarul zilnic recomandat de vitamina E.

Mai tine minte ca migdalele:

* sunt o sursa bogata de proteine;
* sunt recomandate pentru inima;
* au grasimi sanatoase (mononesaturate) care reduc colesterolul "rau".

Ouale: protejeaza inima si creierul

Constituie cele mai bune surse de proteine, intrecand soia, laptele, carnea de vita si zerul. Pe langa faptul ca mai contin si cei 9 aminoacizi esentiali, sunt foarte bogate in nutrienti. Si mananca si galbenusul! Multe persoane il ocolesc, deoarece considera ca le afecteaza negativ nivelul colesterolului. Insa, galbenusul de ou contine cholina, care protejeaza inima si creierul, si previne acumularea colesterolului si a grasimilor in ficat.

Semintele de in: reduc inflamatiile

Contin proteine, acizi grasi, minerale (magneziu, potasiu si zinc) si fibre.

Rodiile: previn bolile de inima si cancerul

Au de 3 ori mai multi antioxidanti decat vinul rosu si ceaiul verde, iar sucul lor este folosit pentru reducerea placilor ateromatoase. Ofera protectie impotriva bolilor de inima. Expertii au constatat ca un consum regulat si de durata a sucului de rodii incetineste procesul de imbatranire si protejeaza organsimul de cancer.

Vinul rosu: face bine la inima

O cantitate mica de alcool consumat in fiecare zi face bine la inima, deoarece mareste colesterolul bun si reduce riscul de formare a cheagurilor de sange. "Vinul rosu contine antioxidanti puternici, resveratrol si saponine care aduc beneficii maxime aparatului cardiovascular", sustin expertii. Nu uita: mai mult de o bautura consumata zilnic este asociata cu cresterea tensiunii arteriale.( Se poate trai linistit si fara alcool)

Ciocolata neagra: previne bolile de inima si are putine calorii

Cand vine vorba despre ciocolata, cu cat mai amaruie este cu atat mai bine pentru sanatatea ta. Beneficiile ciocolatei sunt aduse de flavone si antioxidanti. Tine minte ca trebuie sa alegi ciocolata care contine peste 60% cacao, deoarece aceasta contine si mult mai putine calorii si daca este consumata moderat scade nivelul colesterolului rau si previne formarea placilor de aterom.

Din ce in ce mai multa lume este preocupata de abordarea unui regim alimentar sanatos. Substantele nutritive atat de necesare pentru buna functionare a organimsului trebuie asimilate printr-o alimentatie sanatoasa, inainte de toate.

Rodiile, fructele inimii

Rodiile sînt cultivate încă din Antichitate în sudul Europei şi în nordul Africii. Aceste fructe zemoase cu gust dulce-acrişor erau recomandate de Hipocrat în cazul tulburărilor digestive. În timp, rodiile au devenit cunoscute pentru proprietăţile lor de tonifiere a muşchiului cardiac şi de stimulare a imunităţii. Aceste beneficii sînt asigurate de conţinutul bogat de vitamina C, betacaroten, minerale, polifenoli şi taninuri.

Un studiu prezentat cu prilejul unui congres de cardiologie a arătat că rodiile constituie un excelent remediu pentru inimă. Cercetările au fost efectuate pe un grup de 190 de pacienţi cu diverse tulburări cardiace, însoţite de nivelul crescut al colesterolului. Unii dintre pacienţi au asociat tratamentul medicamentos cu consumul zilnic de rodii, iar ceilalţi au respectat doar medicaţia. După trei luni, cei care au mâncat rodii au prezentat îmbunătăţirea circulaţiei sîngelui, creşterea performanţei cardiace, precum şi scăderea în limite normale a tensiunii arteriale şi a colesterolului. Nu toate aceste efecte benefice au fost observate în cazul pacienţilor trataţi doar cu medicamente.

Rodia joaca un rol foarte important în medicina si cosmetica. Continutul ridicat de vitamine, aduce sucul de rodie în Top 10 (al sucurilor bogate în vitamine), pe locul 1.

 Rodia (punica granatum) cultiva in prezent atat in regiunile mediteraniene ct si in alte tari precum: Afganistan, Pakistan, Iran, Himalaya, nordul Indiei, Asia, Malayezia, Spania, SUA (California, Arizona)

Proprietati nutritive pe 100 g

Calorii 79

Grasimi 0,6 g

Zaharuri 16,9 g

Calciu 9 mg

Caliu 264 mg

Fosfor 18 mg

Proteine 0,7

S-a demonstrat că sucul de rodie conţine de trei ori mai mulţi antioxidanţi decît ceaiul verde şi vinul roşu. De aceea, persoanele care obişnuiesc să bea frecvent un astfel de suc sînt ferite de infecţii, îmbătrînire precoce, boli neurodegenerative, cancer.

Un pahar de suc de rodie zilnic este benefic şi pentru stomac, crescînd pofta de mîncare şi stimulînd digestia. Acest suc răcoritor este excelent în zilele de vară. Pentru a obţine un suc parfumat este bine să alegem fructe bine coapte, cu coaja purpurie, strălucitoare. Acestea au în interior bobiţe roşii, dulci şi cărnoase.

Datorită proprietăţilor astringente, sucul de rodie este recomandat în cazul diareii. Enterocolitele pot fi tratate şi cu ajutorul cojii sau al seminţelor de rodie: 20 g coajă uscată sau 50 g seminţe se fierb la foc mic 30 de minute, se strecoară şi se iau cîte două linguri din acest preparat de două ori pe zi. Dozele recomandate nu trebuie depăşite. Supradozarea acestor decocturi poate determina dureri de cap, ameţeli, tulburări de vedere, greţuri sau vărsături.

Aceste fructe au numeroase intrebuintari in afara de cele alimentare. Sunt astringente, au proprietati antimicrobiene, antifungice si antivirale. Scoarta copacului contine taninuri si alcaloizi, iar fructele sunt foarte bogate in viatamina C si compusi polifenolici. De asemenea, au actiune antiinflamatoare si antioxidanta", ne-a explicat dr. Larisa Ionescu

Fructele proaspete se pot pastra la loc racoros, maxim o luna. Depozitate la racoare timp indelungat,coaja devine mata,iar fructul se întareste. Nu mai este bun de mîncat,sau pentru suc,dar se pot recupera semintele, sau se poate pisa si folosi pe post de masca pentru împrospatarea tenului.
Rodiile se culeg in stare coapta. Dupa recolta fructul nu mai produce zaharuri.
Interiorul fructului este format din multe boabe/graunte carnoase-zemoase.Fiecare bob,contine o samînta. Semintele se pot usca. Se folosesc pe post de condiment. Au gust acrisor.
Rodia joaca un rol foarte important in medicina si cosmetica.
Continutul ridicat de vitamine, aduce sucul de rodie in Top 10 (al sucurilor bogate in vitamine), pe locul 1. Fiind bogat in fosfor, calciu, fier, magneziu, este recomandat pentru prevenirea bolilor cardiovasculare si anemiei. Protejeaza prostata,colonul si intestinul subtire. Este indicat chiar si pentru scaderea colesterolului.
Un singur fruct acopera 40% din necesarul zilnic de vitamina C a unui adult. Este bogat în vitamina A si E, acid folic si contine foarte multi antioxidanti.
In cosmetica s-a descoperit ca extractele de rodie sunt foarte bune pentru piele. Fructul contine acid elagic care are efecte anticancerigene, antimutagene, anticarcinogene, antivirale si ajuta la depigmentarea petelor produse de arsurile solare, asa s-a ajuns la cremele anti-age, pe baza de rodii care se pare ca sînt foarte eficiente.

COSMETICĂ. Avînd proprietăţi antibacteriene, astringente şi antiinflamatorii, sucul de rodie poate fi utilizat pentru îngrijirea tenului şi a părului. Pentru a atenua pistruile sau petele maronii preparaţi o mască dintr-o linguriţă de suc de rodii cu o linguriţă de smîntînă. Aplicaţi masca pe faţă pentru 10-15 minute şi apoi îndepărtaţi-o cu apă călduţă. Dacă vreţi să aveţi un păr strălucitor, este suficient să vă masaţi părul la rădăcină cu un amestec de suc de rodii şi suc de lămîie, cu o jumătate de oră înainte de a vă spăla pe cap.

 

Celebrul dermatolog Dr. Murad, cunoscut in toata lumea pentru produsele anti-aging, a descoperit ca extractele de rodie fac minuni si pentru piele. Fructul mai contine si acid elagic care este un puternic combatant al radicalilor liberi si are efecte anti-cancerigene, anti-mutagene, anti-virale, anti-carcinogene si ajuta la depigmentarea petelor cauzate de arsuri solare. Astfel au aparut cosmeticele anti-imbatranire si suplimentele alimentare pe baza de rodii. Si marile companii nu s-au oprit aici. Exista si un parfum cu note de rodie (Pomegranate Noir de la Jo Malone).

Cum sa stapanesti arta machiajului buzelor

Cum sa stapanesti arta machiajului buzelor Pentru un machiaj reusit al buzelor, ai nevoie atat de o nuanta de ruj care se potriveste cu fizionomia ta si cu culoarea tenului tau, cat si de o conturare corecta a buzelor. Daca vrei ca accentul sa cada pe machiajul buzelor, foloseste un ruj intr-o nuanta mai inchisa si mata - asta in special daca esti mandra posesoare a unor buze mari si bine conturate care nu au nevoie de prea multe artificii realizate cu ajutorul creionului de contur pentru buze. Totusi, va trebui sa alegi o nuanta de ruj care se potriveste cu culoarea parului si a tenului tau. Astfel, daca ai parul vopsit intr-o nuanta aprinsa de roscat, uita de rujurile in nuante de roz intens, pentru ca efectul final poate fi contrar celui asteptat de tine.

Un ruj intr-o culoare mata intensa iti va accentua imperfectiunile tenului; daca nu esti atat de sigura de tine, alege un ruj in nuante mai calde care nu va atrage atentia asupra defectelor minore ale tenului. Incepe prin aplicarea unei baze de machiaj pe buze pentru a le pregati pentru aplicarea rujului. Continua cu conturarea buzelor, dinspre partea lor de mijloc inspre partile exterioare. Intai buza superioara, apoi buza inferioara. Opteaza pentru formule cremoase care raman pe buze pe tot parcursul zilei. Nuantele mai deschise si mai calde sunt de preferat daca ai buzele prea subtiri. Un ruj intr-o culoare puternica nu va face altceva decat sa iti subtieze buzele si mai mult. Dar daca alegi un ruj potrivit, iti poti contura optic buzele, dand impresia de volum.

Atunci cand folosesti creionul pentru conturul buzelor, ai grija sa depasesti doar putin conturul exterior al buzelor - alege pentru asta un contur de buze intr-o nuanta deschisa si umbreste acest contur initial folosind un fond de ten un pic mai inchis (cu un ton) decat cel care il folosesti de obicei pentru machiajul fetei. Contureaza apoi buzele cu un creion cu un ton mai inchis decat nuanta naturala a buzelor - dar care are exact aceeasi nuanta ca si rujul pe care te-ai hotarat sa il folosesti. Rujul poate fi aplicat cu ajutorul unei pensule speciale - incepe cu partea de mijloc a buzelor. Odata aplicat rujul, continua prin aplicarea unui strat de luciu de buze - aceasta miscare va da impresia de volum a buzelor. Daca ai buzele prea subtiri, poti opta pentru rujurile stralucitoare, deoarece acestea dau impresia de volum prin captarea luminii. Gloss-ul este o alta alegere inteleapta care poate fi folosita pentru a da impresia de marire a buzelor.

Poate ca iti va veni sa razi la vederea urmatorului pas in machiajul buzelor - verificarea incisivilor. Asigura-te ca nu ti-au ramas urme de ruj pe incisivi. Pentru a evita acest lucru, poti alege un ruj care contine pigmenti rezistenti. Totodata, ai grija sa nu aplici rujul prea in interiorul zonei buzelor. Aplicarea rujului ar trebui urmata de tamponarea buzelor cu un servetel pentru a indeparta orice exces de produs. Nu uita de demachierea buzelor la sfarsitul fiecarei zile sau ori de cate ori simti nevoia sa aplici un nou strat de ruj. Uita de obiceiul de a aplica un strat nou de ruj peste unul vechi, deoarece asta va duce la intinderea neuniforma a rujului, sau, mai rau, la strangerea lui in pliurile buzelor. Aplicarea rujului trebuie sa se faca pe buze curate.

10 RETETE CU ULEI DE MASLINE

Uleiul de masline a ocupat inca din timpuri imemoriale un loc important in ritualul de frumusete al femeilor. Spre exemplu, matroanele romane foloseau aceasta substanta pentru a-si ingriji podoaba capilara considerand-o secretul tineretii. Locuitorii bazinului mediteranean foloseau si ei uleiul de masline, nu doar pentru a-si asezona bucatele ci si pentru a-si hrani parul si a pastra supletea pielii

Cercetarile moderne arata ca extractul de maslin contine oleuropeina, un compus antibacterian care ii permite arborelui sa aiba o viata lunga si sa lupte impotriva bacteriilor care ar putea sa il atace. Acesta mai contine vitamina E care contribuie la hidratarea, hranirea si protejarea pielii. In plus, uleiul de masline este bogat in polifenoli (aproximativ 20 de tipuri de polifenoli dintre care doar 2 sunt absorbiti de organismul uman), compusi ce fac parte din familia antioxidantilor si care previn imbatranirea.

In zilele noastre, uleiul de masline a adevenit marea vedeta a industriei cosmetice. Acesta este folosit de multa vreme in componenta sapunurilor pentru a le face mai hidratante si mai moi pentru piele. La momentul actual exista o gama larga de produse pe baza de ulei de masline destinate sa raspunda nevoilor fiecarui centimetru de piele de pe corpul uman.

Uleiul de masline poate fi folosit insa si in stare naturala pentru a hrani pielea, actionand cu precadere asupra portiunilor cu piele uscata (coate, genunchi, calcaie). Iti prezentam cateva modalitati in care poti folosi acest produs pentru a-ti ingriji corpul.

Ajutor contra ridurilor

Pentru a-ti pastra pielea tanara si supla poti folosi uleiul de masline. Pune cateva picaturi de ulei de masline pe un disc demachiant si tamponeaza pielea fetei si decolteul cu acesta (dupa ce te-ai demachiat). Daca ai pielea uscata, acest tratament iti poate oferi hidratarea de care ai nevoie. Poti opta si pentru o varianta diluata amestecandu-l cu putina lotiune de fata.

Tratament pentru buze uscate

Uleiul de masline poate fi folosi pentru a hidrata si trata buzele uscate. Tamponeaza putin ulei pe buze si lasa-l sa isi faca efectul. Aceasta metoda o poti folosi si preventiv, inainte de a iesi din casa pe timp geros.


Demachiant
Ai ramas fara demachiant? Nici o problema. Iti poti curate fata cu un disc demachiant pe care ai pus un pic de ulei de masline. Vei observa cu uimire ca poate indeparta rimelul rezistent la apa chiar mai usor decat demachiantele din comert.


Lotiune de fata

Combina o jumatate de ceasca de ulei de masline cu un sfert de ceasca de otet si un sfert de ceasca de apa. Pune solutia obtinuta intr-un tub si foloseste-o seara, o data pe saptamana, pentru a trata decolorari ale pielii si pentru a distruge bacteriile.


Fortifiant pentru unghii

Pentru a-ti intari unghiile si a scapa de cuticule inmoaie varfurile degetelor in ulei de masline caldut pentru aproximativ 10 minute. Incearca acest tratament simplu o data pe saptamana si vei observa ca unghiile vor deveni mai rezistente si mai frumoase.


Tratament pentru maini

Pentru a hidrata si a preveni imbatranirea mainilor freaca-ti pielea cu ulei de masline dupa care acopera-ti mainile cu manusi de bumbac. Lasa-le pe maini atat cat poti rezista (e ideal daca ai putea sa lasi tratamentul peste noapte) dupa care spala cu un sapun moale.


Tratament pentru picioare

Freaca putin ulei de masline pe picioare insistand asupra zonelor afectate (pielea uscata de pe calcaie, bataturi, etc.), acopera-le cu sosete de bumbac si lasa uleiul sa actioneze peste noapte. Dimineata spala-ti picioarele cu un sapun moale. Dupa o sapatamana de tratament vei observa diferenta

Tratament pentru coate
Taie o lamaie in jumatate dupa ce ai strans-o de cateva ori cu putere. Toarna un pic de ulei de masline peste fiecare jumatate de lamaie, pune-le pe o tava si sprijina-ti coatele de acestea pentru 10 minute. Atat uleiul cat si zeama de lamaie pot sa faca un pic de mizerie asa ca tine la indemana un prosop sau servetele.

Tratament pentru par

Daca ai parul uscat sau degradat poti incerca aceasta masca cu ulei de masline. Incalzeste o jumatate de ceasca de ulei de masline in care ai adaugat putin rozmarin (efect stimulator). Aplica uleiul cu ajutorul unui pieptene si maseaza bine scalpul cu degetele. Pentru a mari efectele tratamentului acopera-ti parul cu un prosop incalzit si lasa pentru 15 minute dupa care spala parul cu sampon. Uleiul de masline lasa parul stralucitor si moale insa poate sa ii ia din volum astfel incat nu e recomandat pentru parul gras.


Solutie hidratanta pentru intregul corp

Adauga cateva picaturi de ulei de masline si o lingurita de bicarbonat de sodiu in cada de baie alaturi de saruri de baie sau spumant si bucura-te de o baie relaxanta care iti va lasa pielea stralucitoare.