vineri, 30 aprilie 2010

Cum scăpăm de arsurile la stomac

Un real disconfort al stării de sănătate este cel generat de dezechilibrul dintre mecanismele de secreţie ale acidului în stomac şi cele de protecţie ale acestuia.

Stomacul secretă un acid care ajută procesul de digestie, dar când glandele gastrice produc acid în exces, apare fenomenul cunoscut sub numele de aciditate, mai precis hiperaciditate gastrică. În cadrul acidităţii se produce o mişcare a sucurilor gastrice din stomac înspre esofagul inferior, fiind vorba de o situaţie ce apare în special când conţinutul de acid clorhidric se deplasează în sus, către esofag şi provoacă disfuncţionalităţi ale acestuia.

Arsuri şi dureri

Aciditatea gastrică este asociată cu o serie de simptome, la apariţia cărora e indicat să consultaţi un medic specialist. Senzaţia de arsură sau durere la stomac apare cam la o oră după ce aţi mâncat, fiind însoţită de foame şi durere constantă în abdomen. În plus, aciditatea este "trădată" de simptome precum regurgitare, greaţă, gust amar în gură, vărsături şi scăderea poftei de mâncare. Poate apărea şi fenomenul de piroză, adică o senzaţie de arsură în piept, în spatele sternului şi în gât, determinată de iritaţia esofagului. Acest fenomen apare imediat după masă şi poate fi agravat de creşterea presiunii intra-abdominale, când vă încordaţi sau când ridicaţi o greutate. “Hiperaciditatea gastrică poate apărea din cauza consumului excesiv de alcool sau în urma consumului de alimente bogate în grăsimi, mâncăruri de la fast food, prăjeli sau alimente foarte condimentate. Se poate declanşa şi dacă stomacul este ţinut gol pentru mult timp sau dacă obişnuiţi să săriţi peste micul dejun", precizează Dana Dascăl, medic rezident medicină de familie. Dieta recomandată

În cazul în care suferiţi de hiperaciditate gastrică, mâncaţi mazăre, pere, mere, caise, piersici, prune şi cireşe, pepene, banane şi evitaţi mâncărurile prăjite, murăturile şi alimentele iuţi sau condimentate. Migdalele uscate, dulci, bine mestecate, reduc aciditatea sucului gastric, scăzând producerea de acid. La fel şi măslinele coapte (nu şi cele conservate în oţet), care pot fi folosite în cantitate de 4-6 la o masă. Sucurile alcaline, obţinute din varză, cartof, morcov, sfeclă roşie, castravete, urzică, nu ar trebui să vă lipsească din alimentaţie. Casnic, se obţin cu ajutorul storcătorului electric centrifugal. Se recomandă o cură de 2-3 zile, în care să se consume exclusiv aceste sucuri ce reduc aciditatea gastrică şi reglează digestia. Dacă organismul nu se acomodează la acest tratament, puteţi încerca o variantă mai uşoara: se beau câte 50 ml (un sfert de pahar) de suc de varză, înainte de fiecare masă cu 30 de minute, iar la o oră după masă suc de cartofi - 50 ml. La fel de important e să vă stabiliţi un program de masă şi să-l respectaţi întocmai, să beţi cât mai multă apă şi să nu săriţi peste mese. Renunţaţi la usturoi, ceapă, piper, ridichi şi varză şi mâncaţi mai multe legume verzi cu frunze. Obişnuiţi-vă să mâncaţi uşor pentru a permite sistemului digestiv să funcţioneze mai repede şi mai bine şi, nu în ultimul rând, renunţaţi la ţigări şi la alcool.

Şase paşi de urmat în alimentaţie

1. Încercaţi s
ă mâncaţi mai puţin, mese frecvente în locul celor trei mese principale şi consistente. Cantităţile reduse de mâncare la fiecare masă vor necesita mai puţină muncă în stomac şi prin urmare va fi nevoie de secretarea unui cantităţi mai reduse de acid pentru digestie;
2. Asigura
ţi-vă că veţi include alimente care au cantităţi ridicate de carbohidraţi la fiecare masă. Orezul, pâinea, pastele, reduc excesul acidului stomacal;
3. Evitaţi mesele bogate în gr
ăsimi, precum alimentele de tip fast food. Ele rămân în stomac pentru mai mult timp şi e nevoie de mai mult acid pentru a le digera;
4. Nu v
ă supraalimentaţi;
5. Eliminaţi alcoolul din dieta zilnic
ă sau reduceţi-i cantităţile la minim. Nu vă gândiţi că băutura trece rapid prin stomac, fără să afecteze producerea acidului gastric. Surprinzător, mai multe băuturi stimulează secreţia acidului, printre ele fiind  berea, vinul sau băuturile carbogazoase. Cea mai periculoasă dintre toate este berea, deoarece aceasta poate dubla aciditatea produsă de stomac în mai puţin de o oră;
6. Men
ţineţi-vă poziţia verticală în timp şi după ce aţi terminat de mâncat, timp de 45 de minute.

Cartofii fierţi, înăbuşiţi sau copţi sunt o sursă bogată de energie, datorită faptului că aceste alimente conţin glucide complexe de tip amidon, menţionează nutriţioniştii. Cartoful scade şi aciditatea gastrică, pentru că are în compoziţia lui anumite substanţe alcalinizante. Este recomandat ca acest produs să fie consumat zilnic, într-o cantitate care să nu depăşească200 de grame. Cartoful este bogat în vitamine precum C, K şi B, dar conţine şi numeroase minerale precum calciu, magneziu şi zinc, susţin nutriţioniştii. Aceştia menţionează că acest aliment este foarte bogat în apă şi de aceea este considerat un bun diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor din organism.

joi, 22 aprilie 2010

CINCI ALIMENTE MIRACULOASE

Germenii de grau, drojdia de bere, polenul, iaurtul si patrunjelul

Aceste alimente sunt miraculoase pentru ca ele contribuie la asigurarea sanatatii, la
conservarea tineretii si la mentinerea in forta a anilor batranetii.

1. Germenii de grau
Germenii de grau sunt foarte bogati in substante pretioase si vitalizante: produsi
fosfatati usor asimilabili, saruri minerale de fier si de magneziu in doze foarte ridicate,
proteine complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente
precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine printre care A, B1, C, E, PP si
cantitati insemnate de vitamina C.
Reprezinta un aliment echilibrant, care ar trebui consumat zilnic. Are efecte terapeutice
crescute in reumatism, guta, cancer, artrita avansata, stari depresive, probleme
digestive cu regularizarea digestiei, este tonic nervos, stimuleaza nutritia.
Modul de preparare este urmatorul: se pun grauntele de grau intr-o farfurie, dupa ce au
fost spalate, acoperite cu apa timp de 24 de ore. Apoi, se scurg complet de apa si se
stropesc la 6-8 ore, avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor pentru a nu
mucegai sau putrezi. Cand graul a incoltit si are germenele de 1-2 mm, poate fi
consumat.
Modul de administrare este urmatorul:
- Adulti: cate 3 linguri/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Copii si batrani: cate 3 lingurite/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Sugari (de la 6 luni la 1 an): o lingurita in 2-3 reprize pe zi.
Graul germinat se mesteca indelung, pana la aparitia gustului dulceag produs de
zaharificarea partiala a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara, graul germinat se piseaza in piulita de lemn si
apoi se mesteca indelung.
Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se adauga putina miere.

2. Drojdia de bere
Drojdia de bere este un aliment miraculos datorita combinatiei echilibrate de substante
minerale rare, usor asimilabile.
Ea contine: 50% proteine care sunt usor digerabile, toti acizii aminati indispensabili vietii
(lisyna, histidina, leucina, fenylamina, cistina, etc.), gluten si peptide in cantitate foarte
ridicata ce au actiune in reactiile de oxido-reducere, in procesele de dezintoxicare si
de rezistenta la infectii, lecitine, 14 saruri minerale esentiale, oligoelemente, 17
vitamine, ergosterol, etc.
100 gr. de drojdie de bere furnizeaza:
- proteine - cat 250 gr. de carne si glicogen cat 65 gr. de paine;
- de 10 ori mai multa vitamina B1 decat painea;
- de 2 ori mai multa vitamina B2 decat ficatul;
- de 15-20 de ori mai multa vitamina PP decat carnea;
- de 10 ori mai multa vitamina B6 decat carnea;
- de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele;
- de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau.
Modul de administrare este urmatorul:
- adulti si batrani: 1-2 linguri de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3 ori/zi.
- copii: o lingurita de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3 ori/zi.
Este foarte recomandata in anemii. Este excelenta pentru sportivi, carora le mareste
rezistenta la oboseala, usurand eliminarea de toxine si deseuri metabolice.
Prin continutul sau ridicat de proteine si prin natura acizilor aminati pe care-i contine,
joaca un rol protector pentru ficat.
Este indicata in avitaminoze B sau complexe, afectiuni neurologice sau
neuromusculare, alcoolism, steatoze hepatice, hepatite, ciroze, afectiuni renale,
afectiuni intestinale.
Are actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ,
colibacil.
Remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale, mai ales in urma administrarii de
antibiotice.

3. Patrunjelul
Modestul patrunjel este deosebit de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de
grame:
- vitamina C- 150 -200 mg.(lamaia contine 100 mg.)
- provitamina A 60 mg. (mararul contine 7-14 mg.)
- calciu 240 mg.
- fier 19-20 mg.
Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinelor si previne cancerul (are actiune
citostatica naturala). Fluidifica sangele si curata vasele de sange.
Este recomandat in toate bolile de inima si circulatie, rahitism, tuberculoza, afectiuni
hepatice si urinare, afectiuni oculare. Intarzie imbatranirea.
Se poate consuma sub forma de suc sau amestecat in alte alimente. Nu are
contraindicatii cantitative.

4. Iaurtul
Iaurtul este usor asimilabil si constituie un adjuvant digestiv datorita fermentilor multi
continuti.
Acidul lactic din iaurt asigura existenta unei flore intestinale sanatoase, impiedicand
putrefactiile intestinale. Contine multe saruri de calciu si vitaminele B in cantitati ridicate.
Un pahar de iaurt constituie doza zinica suficienta si nu trebuie prelungita mai mult de
15 zile pe luna.

5. Polenul
Este un aliment mineral care contine: proteine, zaharuri, grasimi, materii minerale,
oligoelemente, toate vitaminele, hormoni, pigmenti, etc.
Este revitalizant, inlaturand oboseala si surmenajul in cateva zile.
Este recomandat in toate bolile, cu exceptia dibetului.
Dezintoxica organismul si impiedica imbatranirea prematura.
Este un bun adjuvant in terapia cancerului.
Doza zilnica normala este de 1/2 - 1 lingurita. Se consuma diluat in apa, ceai caldute.
In afectiunile mai grave, se mareste doza pana la 3 lingurite /zi.
Luat in mod regulat, sanatatea se imbunatateste foarte mult.

miercuri, 21 aprilie 2010

Mango - regele fructelor exotice

  • Bogat in vitamine si carotina, mango, este fructul perfect dupa o mancare consistenta si delicioasa.

  • Originar din Malaezia si India, acest fruct aromat si delicios difera prin forma si dimensiune de la soi la soi. Inflorind sub mangaierea razelor de soare ale verii, considerat regele fructelor prin forma sa unica, este recunoscut si apreciat in arta si cultura indiana. Motivul mango poate fi gasit pe marginea de brocart la sari, carpete sau sculpturile exotice. Mango nu stimuleaza numai papilele gustative ale poetilor nostri ci este asemeni unei muze in creatiile lor.

    Copacul de mango a fost cultivat in India in urma cu 4.000 de ani. In secolul al XIX-lea comerciantii au dus acest fruct in India de Vest, Africa, America de Sud, Persia si Egipt. Acum este cultivat in majoritatea zonelor din India, China, Malaezia, Indonezia, Australia si India de Vest.

    "Mangifera indica linn" are radacini mari, iar frunzele sale nu se usuca niciodata, fiind vesnic verzi. El se poate dezvolta pana la 30 de metri inaltime, iar florile sale au un miros foarte puternic. Fructele de mango capata o culoare portocaliu-rosiatica, atunci cand sunt coapte si sunt foarte aromate. Soiurile de mango disponibile in India sunt alphonso, jeengira, dussehri, totapuri, neelam, banganapalli si suvarnarekha.

    Fructul de mango este foarte hranitor si o excelenta sursa de carotina in comparatie cu alte fructe. Un fruct de mango de marime medie poate oferi pana la 15.000 de unitati de vitamina A care sunt suficiente pentru o saptamana intreaga, iar aceasta vitamina poate ramane in corp si este benefica ficatului. Consumul frecvent de mango poate preveni afectiunile cancerigene. Bogat in vitamina C si caroten, previne oboseala nervoasa, tensiunea mentala, isteria si insomnia.

    Cumparat de dimensiuni medii si cu coaja tare, poate fi pastrat pentru mai mult timp intr-o incapere racoroasa sau in frigider. Acest fruct se consuma, de preferita, cu cel putin jumatate de ora inainte de masa sau la trei ore dupa masa de pranz.

    Substantele nutritive per 100 g


    Mango copt


    Mango necopt

    Proteine (gm)


    0.6


    0.7

    Grasimi (gm)


    0.4


    0.1

    Minerale (gm)


    0.4


    0.4

    Fibre (gm)


    0.7


    1.2

    Carbohidrati (gm)


    16.9


    10.1

    Energie (kcal)


    74


    44

    Vitamina C (mg)


    16


    3

    Beta-carotina (mcg)


    1,990


    NA

    Potasiu (mg)


    205


    83

    Sodiu (mg)


    26


    43

    Calciu (mg)


    14


    10

    Fier (mg)


    1.3


    0.33

    Fosfor (mg)


    16


    19


duminică, 18 aprilie 2010

Detoxificare intensa cu anghinare

Anghinarea este o planta cu frunze carnoase, usor albicioase si floare rosu-violacee fiind recunoascuta pentru beneficiile sale asupra sanatatii in stiinta medicala. Ea a fost descoperita prima data ca avand efecte medicale de catre doctorul Furlenmeier care a observat scaderea colesterolului la persoanele ce consumau aceasta planta si sufereau de hipercolesterolemie (colesterol marit). Aceasta planta a fost studiata ulterior si de alti cercetatori, precum doctorul Jean Valnet care a observat efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand aceasta planta a fi un puternic colagog (faciliteaza evacuarea sucului biliar in timpul digestiei). Bulbul florii acestei plante este comestibil, insa frunzele, cele care au cea mai mare putere curativa, se prefera a se folosisub forma de infuzii, ceai sau tincturi.


Proprietatile detoxifiante ale anghinarei

Detoxificare intensa cu anghinareOrganismul elimina toxinele prin mai multe procese: cel de transpiratie prin care nu elimina doar toxine, ci si ioni si apa, cel de excretie renala prin care elimina “deseurile” finale rezultate in urma metabolismului, cu ajutorul metabolizarii unor substante nocive in ficat unde devin neutre, sunt inactivate etc. Anghinarea intervine in toate aceste procese de detoxifiere, mai putin in cel al transpiratiei.


Proprietatile curative ale anghinarei

Anghinarea prezinta numeroase efecete curative, intre care:

  • Scade colesterolul, fiind utila persoanelor cu colesterolemie crescut

  • Faciliteaza digestia prin reglarea secretiei biliare si favorizarea eliminarii sucurilor biliare in duoden. Aceste sucuri sunt esentiale pentru digestia lipidelor.

  • Este un bun diuretic mentinand fluxul renal si asigurand eliminarea toxinelor din organism

  • Stimuleaza ficatul sa secrete suc bila si totodata favorizeaza eliminarea lichidului biliar acumulat in vezica biliara in timpul digestiei, fiind utila in dispepsii. De asemenea anghinarea stimuleaza regenerarea celulelor hepatice.

  • Previne aparitia canceruli de colon pentru ca radacina de anghinare contine o polizaharida asemanatoare cu amidonul, numita inulina, care ajuta la mentinerea unei flore intestinale sanatoase

  • Este utila in afectiuni digestive, enterocolite, reflux acid, constipatie

  • Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale aparatului cardio-vascular cum ar fi hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala

  • Este indicata in astenia psihica, fiind si un tonic nervos.

Anghinarea se utilizeaza in medicina naturista sub forma de infuzie cel mai des, dar si sub forma de tincturi sau ceaiuri.


La anghinare, in Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare in casa nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool.

Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.) / Cynara Scolynmis.L.
Denumiri populare: anghina, angina
Raspandirea: creste in toate zonele Romaniei, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Anghinarea scade colesterolul

Principiile active cuprinse în frunzele de anghinare sunt: substanţe flavonoide, insulină, polifenoli, cinarină (substanţa care conferă gustul amar al frunzelor), săruri de potasiu şi magneziu, substanţe oxidante şi produşi sterolici. Datorită acestora, preparatele din anghinare au acţiune diuretică şi coleretică (stimulează producţia bilei de către ficat), colagogă (stimulează eliminarea bilei din ficat), antitoxică hepatică şi scad nivelul colesterolului din sânge.

Mod de administrare

Produsele din anghinare sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni precum: insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică, balonarea, calculii biliari, anorexia, hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, diabetul şi numeroase boli digestive.

Pentru prepararea ceaiului, se pune într-un vas o linguriţă de frunze de anghinare, mărunţite şi uscate, care se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. După răcire, lichidul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se recomandă consumul ceaiului dimineaţa şi în cursul zilei, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pacientul trebuie să stea întins pe partea dreaptă, timp de 30 de minute, după ce consumă ceaiul de anghinare. Tratamentul se face progresiv, cu doze mici în primele zile, cantitatea crescând treptat. În general, tratamentul durează între 20 şi 30 de zile. Dacă simptomele bolii persistă, administrarea ceaiului se va relua după o lună.

Anghinarea stimulează pofta de mâncare

Datorită importantelor efecte diuretice, ceaiul de anghinare este utilizat în tratamentul unor afecţiuni renale cronice, precum nefrita. Anghinarea măreşte volumul de urină, favorizând în acelaşi timp eliminarea de uree şi substanţe toxice de la nivelul rinichilor şi al ficatului. Datorită eliminării de toxine, ceaiul se recomandă în tratamentul urticariilor şi al diverselor forme de prurit.

Ceaiul are efecte foarte bune în afecţiunile tubului digestiv, precum constipaţia, enteritele, colitele, fermentaţiile intestinale şi în cazul lipsei poftei de mâncare. De asemenea, ceaiul este recomandat celor care suferă de hipertensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. Datorită prezenţei insulinei, anghinarea poate fi folosită cu succes în tratamentul unor tipuri de diabet.

Important de stiut

În tratamentul afecţiunilor cronice hepato-biliare se prepară o infuzie din două linguriţe de frunze la 300 ml de apă. Infuzia se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până în momentul luării mesei, se recomandă ca pacientul să stea întins pe partea dreaptă. Tratamentul cu anghinare este contraindicat în afecţiunile acute renale şi hepato-biliare.

In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.

Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi, atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati. Ei sunt cei ce vor birui infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate, putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani când, slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala. Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita niste pilule decât sa bea ceaiuri – si cât de greu e de facut un ceai. Si totusi, cum sa ne explicam explozia de , care vin sa trateze o serie de boli in care produsele farmaceutice se dovedesc inutile? Evident, aceste plante miraculoase au trecut proba timpului.

Anghinarea, un leac fara contraindicatii

Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare. Poate fi plantata doar primavara, la o adâncime de circa 1,5 cm si la distante de 50 cm, de preferat in locuri insorite. Rezista la seceta - poate fi udata doar o data pe saptamâna, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu – si este rezistenta la frig, putând suporta geruri de pâna la –10 grade C. Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta principala materie prima in trartament, continând o serie de vitamine si substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sânge.

Anghinarea, ca planta de decor

Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pâna la 160 centimetri regasim florile de culoare purpurie. Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt asezate in teci de 3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atit sucul, cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incât, cei care au animale de casa pot sa stea linistiti, intrucât acestea nu vor strica minunata planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect placut pentru cei care privesc.


Totalul afișărilor de pagină