Pentru multi dintre noi, Revelionul este egalul meselor intinse si a mincarurilor alese indiferent unde il petrecem: acasa sau la restaurant! Doar ca mincarea din belsug si delicios preparata nu este singura conditie pentru un Revelion de nota 10! Pentru a ne simti cit mai bine, specialistii ne recomanda ca masa de Anul Nou sa fie impodobita cu crengute de brad, luminari, globulete, fundite chiar si beteala. Astfel, atmosfera va deveni cu mult mai calda si primitoare.

Anul Nou si traditiile specifice zonei

In Grecia, intrucit ziua de Anul Nou este dedicata Sf. Vasile, ce a devenit celebru pentru bunatatea de care a dat dovada, copiii
isi lasa incaltarile la usa pentru a fi umplute cu daruri. Asa cum la noi acest obicei este de Sf. Nicolae, la greci este la trecerea dintre ani.

In unele parti ale Scotiei se obisnuieste ca pentru alungarea raului din anul ce tocmai urmeaza sa se incheie, sa se arda suluri de smoala. Astfel, noul an poate veni caci raul se considera ca a fost ars, a disparut! De asemenea, scotienii cred ca in functie de cine le intra pentru prima data in casa
, le va merge sau nu bine, va fi un an bun ori cu ghinion.
Pentru evrei, Anul Nou reprezinta o perioada sacra. Oamenii mediteaza asupra faptelor facute peste an si isi propun sa fie cit mai buni pe viitor. Copiii trebuie sa se innoiasca. Masa obligatoriu trebuie sa aiba fructe din belsug si faina.

La chinezi, Revelionul se sarbatoreste intre 17 ianuarie si 19 februarie, atunci cind este Luna Noua „Yuan Tan”. Intrucit chinezii sint ferm convinsi de faptul ca in aceasta perioada peste tot sint numai spirite rele, aprind cit mai multe focuri de artificii pentru a le indeparta. Daca la noi, in Europa, se obisnuieste ca la trecerea dintre ani ferestrele caselor sa fie larg deschise, pentru chinezi, acestea sint inchise, uneori chiar sigilate pentru a nu putea sub nici o forma intra spiritele rele.

Musulmanii, care sarbatoresc trecerea dintr-un an intr-altul pe data de 21 martie, isi planteaza inainte cu citeva saptamini griu incoltit. Astfel, acesta creste simbolizind faptul ca natura a inceput iar sa se trezeasca la viata.

Idei de aranjamente speciale

Chiar in centrul mesei de Revelion se poate amplasa un bol de portelan plin cu apa care sa aiba in mijloc o floare bogata. Daca bolul este de dimensiuni mai mari se pot pune chiar si luminari plutitoare de culoare rosu aprins. Cu siguranta va da nota de maxima eleganta.

In jurul unui pahar de cristal, plin cu vin rosu se plaseaza alte patru pahare iar intr-un colt al mesei un sfesnic cu o luminare arzind. Transparenta cristalului in contrast cu vinul rosu va crea o atmosfera feerica.

Un alt decor deosebit se poate creea din luminari. Este de ajuns sa asezati pe o farfurie intinsa citeva luminari, de preferat 3 sau 5, care sa aiba aceasi culoare insa sa fie de marimi diferite iar printre ele sa aruncati pe ici-colo cite o crenguta de brad si in final sa aplicati peste ele zapada artificiala. Efectul acestei combinatii va fi unul cu totul si totul special.

De asemenea, luminarile plutitoare asezate pe o tava plina cu bobite de struguri da o nota personala. Aceasta in functie de dimensiunile pe care le are, decorati-o cu beteala, ghirlande ori pur si simplu cu ramuri mici de brad.

De fapt decoratiunile de Anul Nou nu trebuie sa difere cu mult de cele de Craciun. Doar mici adaugiri sau inlocuiri si gata, se poate sarbatori trecerea dintre ani intr-o atmosfera la fel de placuta ca si cea a Craciunului, numai ca aranjamentele facute trebuie sa aiba o singura caracteristica: indrazneala! Coronita de Craciun poate fi modificata cu succes si astfel se poate pastra si la Revelion. Trebuie doar sa se inlocuiasca funditele si celelalte decoratiuni de culoare rosu cu cele aurii.

Prin casa absolut toate decoratiunile ar fi bine sa se schimbe in cazul in care sint de culoare rosu sau verde. Culorile anului 2006 sint albul, argintiul sau auriul. Daca pentru decorarea mesei de Craciun s-a mers pe contraste (aranjamente vesele in care au predominat culorile rosu si verde) de Revelion trebuie ca aranjamentele sa fie cit mai sobru facute.

Obiectele sau aranjamentele care vor decora casa trebuie sa fie de foarte buna calitate si sa predomine bunul gust. Tacimurile (in cazul in care nu sint din argint) trebuie sa fie foarte bine lustruite. Accentele de stralucire, care nuanteaza ideea de sarbatoare sint date de auriu si argintiu. Asadar aceste nuante trebuie sa se regaseasca foarte discret in servetelele de masa, platouri, vesela, sfesnice si platouri.

Mincarurile si bauturile in seara de Revelion

Pentru a iesi totul ca la carte trebuie neaparat sa cunoastem ce tip de bautura i se potriveste fiecarui tip de mincare in parte. Spre exemplu, aperitivelor care sint preparate din carne de porc, li se potrivesc vinurile rosii. Fripturii de porc vinul negru („Merlot”, „Feteasca neagra”) iar la sarmale merge ca uns Cabernetul Sauvignon.

Vinurile usoare sau albe merg in combinatie cu aperitivele cu mezeluri si lactate, la friptura de pui si la pestele la cuptor. La desert intotdeauna trebuie o bautura tare, spre exemplu whisky iar la cafea coniacul. Oricum, indiferent ca Revelionul este organizat acasa sau la un restaurant este obligatortiu sa se tina cont de stilul si genul invitatilor.

Craciunul!!!!

Vin Sarbatorile!!!!!

Ai ramas fara idei?!

• In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.
• In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an.
• Acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care sunt ospatati cei dintai dintre strainii care le calca pragul casei, acestei mancari i se spune "pomana porcului".
• Cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Codru din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate, crengi de brad, banita, busuioc, brebenoc.
• Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc.
• Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.
• Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate.
• In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat.
• In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.
• Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba.
• In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici de hartie colorata.
• In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori", spunandu-se ca atunci "canta zorile".
• Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos.
• Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati.
• Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa cum este si cantecul "O, brad frumos!". In Germania, aceasta sarbatoare este cunoscuta sub numele de Cristbaum.
• Colinda a dobandit o destinatie precisa ca forma de magie benefica, ea marcand rodnicia campurilor, sporul animalelor, domestice, cresterea copiilor, implinirea prin casatorie a tinerilor, pacea si tihna batranilor, influentarea, in sens pozitiv, a vietii oamenilor si a naturii.
• In tinda casei se pune un vas de grau ca sa treaca colindatorii peste el, apoi graul se da la pasari si la animale, "sa fie cu spor ca si colindatorii".
• In ziua de Craciun nu se scoate gunoiul afara decat a doua zi, deoarece daca-l arunci "iti arunci norocul!"
• In partile Muscelului se crede ca primele patru zile, incepand cu 24 decembrie, corespund in ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavara, a doua de vara, a treia de toamna si a patra de iarna, si cum va fi vremea in aceste zile asa vor fi si anotimpurile.
• In dimineata de Craciun e bine sa ne spalam cu apa curata, luata dintr-un izvor sau fantana in care punem o moneda de argint, pentru ca tot anul sa fim curati ca argintul si feriti de boli.

Sarbatorile de iarna in traditia populara

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu siSfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).

Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).