Bogat in vitamine si carotina, mango, este fructul perfect dupa o mancare consistenta si delicioasa.
Originar din Malaezia si India, acest fruct aromat si delicios difera prin forma si dimensiune de la soi la soi. Inflorind sub mangaierea razelor de soare ale verii, considerat regele fructelor prin forma sa unica, este recunoscut si apreciat in arta si cultura indiana. Motivul mango poate fi gasit pe marginea de brocart la sari, carpete sau sculpturile exotice. Mango nu stimuleaza numai papilele gustative ale poetilor nostri ci este asemeni unei muze in creatiile lor.
Copacul de mango a fost cultivat in India in urma cu 4.000 de ani. In secolul al XIX-lea comerciantii au dus acest fruct in India de Vest, Africa, America de Sud, Persia si Egipt. Acum este cultivat in majoritatea zonelor din India, China, Malaezia, Indonezia, Australia si India de Vest."Mangifera indica linn" are radacini mari, iar frunzele sale nu se usuca niciodata, fiind vesnic verzi. El se poate dezvolta pana la 30 de metri inaltime, iar florile sale au un miros foarte puternic. Fructele de mango capata o culoare portocaliu-rosiatica, atunci cand sunt coapte si sunt foarte aromate. Soiurile de mango disponibile in India sunt alphonso, jeengira, dussehri, totapuri, neelam, banganapalli si suvarnarekha.
Fructul de mango este foarte hranitor si o excelenta sursa de carotina in comparatie cu alte fructe. Un fruct de mango de marime medie poate oferi pana la 15.000 de unitati de vitamina A care sunt suficiente pentru o saptamana intreaga, iar aceasta vitamina poate ramane in corp si este benefica ficatului. Consumul frecvent de mango poate preveni afectiunile cancerigene. Bogat in vitamina C si caroten, previne oboseala nervoasa, tensiunea mentala, isteria si insomnia.
Cumparat de dimensiuni medii si cu coaja tare, poate fi pastrat pentru mai mult timp intr-o incapere racoroasa sau in frigider. Acest fruct se consuma, de preferita, cu cel putin jumatate de ora inainte de masa sau la trei ore dupa masa de pranz.
Substantele nutritive per 100 gMango copt
Mango necopt
Proteine (gm)
0.6
0.7
Grasimi (gm)
0.4
0.1
Minerale (gm)
0.4
0.4
Fibre (gm)
0.7
1.2
Carbohidrati (gm)
16.9
10.1
Energie (kcal)
74
44
Vitamina C (mg)
16
3
Beta-carotina (mcg)
1,990
NA
Potasiu (mg)
205
83
Sodiu (mg)
26
43
Calciu (mg)
14
10
Fier (mg)
1.3
0.33
Fosfor (mg)
16
19
miercuri, 21 aprilie 2010
Mango - regele fructelor exotice
duminică, 18 aprilie 2010
Detoxificare intensa cu anghinare
Anghinarea este o planta cu frunze carnoase, usor albicioase si floare rosu-violacee fiind recunoascuta pentru beneficiile sale asupra sanatatii in stiinta medicala. Ea a fost descoperita prima data ca avand efecte medicale de catre doctorul Furlenmeier care a observat scaderea colesterolului la persoanele ce consumau aceasta planta si sufereau de hipercolesterolemie (colesterol marit). Aceasta planta a fost studiata ulterior si de alti cercetatori, precum doctorul Jean Valnet care a observat efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand aceasta planta a fi un puternic colagog (faciliteaza evacuarea sucului biliar in timpul digestiei). Bulbul florii acestei plante este comestibil, insa frunzele, cele care au cea mai mare putere curativa, se prefera a se folosisub forma de infuzii, ceai sau tincturi.
Proprietatile detoxifiante ale anghinarei
Proprietatile curative ale anghinarei
Anghinarea prezinta numeroase efecete curative, intre care:
- Scade colesterolul, fiind utila persoanelor cu colesterolemie crescut
- Faciliteaza digestia prin reglarea secretiei biliare si favorizarea eliminarii sucurilor biliare in duoden. Aceste sucuri sunt esentiale pentru digestia lipidelor.
- Este un bun diuretic mentinand fluxul renal si asigurand eliminarea toxinelor din organism
- Stimuleaza ficatul sa secrete suc bila si totodata favorizeaza eliminarea lichidului biliar acumulat in vezica biliara in timpul digestiei, fiind utila in dispepsii. De asemenea anghinarea stimuleaza regenerarea celulelor hepatice.
- Previne aparitia canceruli de colon pentru ca radacina de anghinare contine o polizaharida asemanatoare cu amidonul, numita inulina, care ajuta la mentinerea unei flore intestinale sanatoase
- Este utila in afectiuni digestive, enterocolite, reflux acid, constipatie
- Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale aparatului cardio-vascular cum ar fi hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala
- Este indicata in astenia psihica, fiind si un tonic nervos.
Anghinarea se utilizeaza in medicina naturista sub forma de infuzie cel mai des, dar si sub forma de tincturi sau ceaiuri.
Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.) / Cynara Scolynmis.L.
Denumiri populare: anghina, angina
Raspandirea: creste in toate zonele Romaniei, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.
Anghinarea scade colesterolul
Principiile active cuprinse în frunzele de anghinare sunt: substanţe flavonoide, insulină, polifenoli, cinarină (substanţa care conferă gustul amar al frunzelor), săruri de potasiu şi magneziu, substanţe oxidante şi produşi sterolici. Datorită acestora, preparatele din anghinare au acţiune diuretică şi coleretică (stimulează producţia bilei de către ficat), colagogă (stimulează eliminarea bilei din ficat), antitoxică hepatică şi scad nivelul colesterolului din sânge.
Mod de administrare
Produsele din anghinare sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni precum: insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică, balonarea, calculii biliari, anorexia, hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, diabetul şi numeroase boli digestive.
Pentru prepararea ceaiului, se pune într-un vas o linguriţă de frunze de anghinare, mărunţite şi uscate, care se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. După răcire, lichidul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se recomandă consumul ceaiului dimineaţa şi în cursul zilei, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pacientul trebuie să stea întins pe partea dreaptă, timp de 30 de minute, după ce consumă ceaiul de anghinare. Tratamentul se face progresiv, cu doze mici în primele zile, cantitatea crescând treptat. În general, tratamentul durează între 20 şi 30 de zile. Dacă simptomele bolii persistă, administrarea ceaiului se va relua după o lună.
Anghinarea stimulează pofta de mâncare
Datorită importantelor efecte diuretice, ceaiul de anghinare este utilizat în tratamentul unor afecţiuni renale cronice, precum nefrita. Anghinarea măreşte volumul de urină, favorizând în acelaşi timp eliminarea de uree şi substanţe toxice de la nivelul rinichilor şi al ficatului. Datorită eliminării de toxine, ceaiul se recomandă în tratamentul urticariilor şi al diverselor forme de prurit.
Ceaiul are efecte foarte bune în afecţiunile tubului digestiv, precum constipaţia, enteritele, colitele, fermentaţiile intestinale şi în cazul lipsei poftei de mâncare. De asemenea, ceaiul este recomandat celor care suferă de hipertensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. Datorită prezenţei insulinei, anghinarea poate fi folosită cu succes în tratamentul unor tipuri de diabet.
Important de stiut
În tratamentul afecţiunilor cronice hepato-biliare se prepară o infuzie din două linguriţe de frunze la 300 ml de apă. Infuzia se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până în momentul luării mesei, se recomandă ca pacientul să stea întins pe partea dreaptă. Tratamentul cu anghinare este contraindicat în afecţiunile acute renale şi hepato-biliare.
In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.
Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi, atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati. Ei sunt cei ce vor birui infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate, putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani când, slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala. Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita niste pilule decât sa bea ceaiuri – si cât de greu e de facut un ceai. Si totusi, cum sa ne explicam explozia de
Anghinarea, un leac fara contraindicatii
Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare. Poate fi plantata doar primavara, la o adâncime de circa 1,5 cm si la distante de 50 cm, de preferat in locuri insorite. Rezista la seceta - poate fi udata doar o data pe saptamâna, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu – si este rezistenta la frig, putând suporta geruri de pâna la –10 grade C. Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta principala materie prima in trartament, continând o serie de vitamine si substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sânge.
Anghinarea, ca planta de decor
Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pâna la 160 centimetri regasim florile de culoare purpurie. Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt asezate in teci de 3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atit sucul, cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incât, cei care au animale de casa pot sa stea linistiti, intrucât acestea nu vor strica minunata planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect placut pentru cei care privesc.
Mancati anghinare!
Frunzele de anghinare scad nivelul grăsimilor în sînge şi, în acelaşi timp îmbunătăţesc funcţia cardiacă, precizează studiul coordonat de dr Rafe Bundy, la Universitatea Reading. La studiu au participat persoane diagnosticate cu un nivel crescut al colesterolului total. "Timp de 12 săptămîni, subiecţii au primit cîte 1.280 mg extract de anghinare zilnic. Am observat o scădere a colesterolului şi o îmbunătăţire a activităţii cardiace chiar şi fără ajutorul medicamentelor hipocolesterolemiante obişnuite. Efect similar extractului are anghinarea crudă adăugată în salate. De aceea, includeţi anghinare în dieta dumneavoastră şi puteţi să staţi liniştiţi în privinţa creşterii colesterolului", afirmă dr Rafe Bundy. Anghinarea se remarcă prin conţinutul de flavonoide, substanţe cu efect cardioprotector şi antiinflamator. Activitatea sistemului cardiovascular este stimulată şi de acidul folic şi de potasiul din această legumă.
ACŢIUNE. Anghinarea contribuie la îmbunătăţirea digestiei. Din acest motiv, nutriţioniştii o recomandă în prevenirea tulburărilor gastro-intestinale. De asemenea, este bine să mîncăm anghinare pentru detoxifierea ficatului, pentru prevenirea afecţiunilor bilei şi rinichilor, pentru normalizarea nivelului zahărului în sînge. În ţările din zona Mării Mediterane, anghinarea macerată în ulei de măsline este folosită pentru tratarea afecţiunilor hepatice şi biliare şi pentru calmarea durerilor din colicile biliare. S-a demonstrat că anghinarea are acţiune coleretică (stimulează secreţia biliară) şi colagogă (stimulează evacuarea bilei în intestin). Anghinarea este şi un bun diuretic, favorizează eliminarea ureei şi a acidului uric, fiind indicată persoanelor care suferă de gută. Anghinarea are valoare energetică redusă: 24-30 calorii/100 g. Însă este sursă bună de fier, calciu, vitaminele C şi E.
Proprietăţi
Anghinarea poate fi pregătită sub formă de salată, supă sau garnitură pentru diferite mîncăruri. Cea mai bună este anghinarea crudă. Atunci cînd este adăugată în mîncăruri, aceasta pierde o parte din vitamine şi minerale. Anghinarea este recu-
noscută pentru efectele sale hepatoprotectoare. "De aceea le este recomandată cu precădere persoanelor cu afecţiuni hepatice. Sub formă de ceai, anghinarea are proprietăţi decongestionante, detoxifiante şi depurative.
vineri, 9 aprilie 2010
Condimente vegetale
| Chili Alta denumire sub care este cunoscut: piper cayenne • Se obtine din: diferite tipuri de ardei iuti • Se gaseste: uscat (intreg sau macinat), sub forma de praf sau ca ulei de ardei iuti • Gust/aroma: iute • Poate fi folosit: la mancarurile pe baza de carne si de zarzavaturi |  |
| Curry • Se obtine din: amestecul a mai multe condimente, precum piperul, ardeiul gras, chili, ghimbirul, coriandrul si cuisoarele • Se gasesc- sub forma de praf • Gust/aroma: iute-picant • Poate fi folosit: la bucataria asiatica, in principal la sortimente de mancare din India, la orez, la peste, la mancarurile pe baza de carne de pasare, la mancarurile cu carne |  |
| Ghimbir Se gaseste.proaspat, uscat sub forma macinata sau de bucatele Gust/aroma: iute-dulcisor • Poate fi folosit: la bucataria asiatica, la prajituri si la dulciuri • Observatie: in zilele noastre ghimbirul poate fi procurat din multe locuri. Este preferabil sa cumparam ghimbir in cantitati mai mici, deoarece se vestejeste deosebit de repede. |  |
| Usturoi Se gaseste: proaspat, sub forma de praf sau sub formii de ulei • Gust/aroma: patrunzatoare, iute • Poate fi folosit: la salate, supe, sosuri, felurile de mancare pe baza de carne si de zarzavaturi |  |
| Boia Alta denumire: ardei capia • Se prepara: din ardeiul rosu gras sau iute • Se gaseste: uscat intreg sau macinat • Gust/aroma: iute, de la cea mai blanda aroma pana la cea mai puternica • Poate fi folosita: la sosuri, la prajeli, la felurile de mancare pe baza de cartofi si de orez, la mancarurile de peste si de zarzavaturi, la slanina, la cascavaluri |  |
| Piper Samanta cerului de piper • Se gaseste: sub forma uscata, intreg sau macinat (piper negru sau alb) sau conservat crud (piperul verde) • Gust/aroma: puternic condimentat, arzator de iute (piperul negru), blanda (piper alb) • Poate fi folosit: la mancarurile pe baza de carne si la diversele sortimente de peste, la carnea de pui, la zarzavaturi |  |
| Sofran Se obtine din: stigmatul de culoare portocalie a sofranului de gradina • Gust/aroma: aromat, usor amarui • Poate fi folosit: la mancarurile de peste, la orez, la carnea de miel, la prajituri • Observatie: sofranul este un condiment foarte scump, conferind o culoare speciala nu numai prajiturilor dar si supelor sau sosurilor |  |
| Vanilie Produsul care se afla in capsulele crude ale unui soi de orhidee-liana • Se gaseste: intreaga • Gust/aroma: dulce • Poate fi folosita: la inghetalc, prajituri, dulciuri • Observatie: zaharul sau laptele imprumuta repede aceasta aroma specifica |  |
| Chimen Se gaseste: uscat sub forma de seminte micute, tntregl sau macinate • Gust/aroma: puternic condimentata, muscatoare • Poate fi folosit la: diversele varietati de panificatie sl la pateurile pe baza de aluat, la mancarurile pe baza de peste sau de carne, la varza, la cascavaluri, la branzeturi, la felurile de mancare pe baza de cartofi |  |
| Frunza de dafin Fruniele dafinului se gasesc sub forma uscata, intregi sau bucati, sau sub forma de praf, Gust/aroma: puternic condimentat • Poate fi folosit la supe, sosuri, mancaruri pe baza de peste, la saramura, la castravetii murati. |  |
| Nucsoara Samanta produsului cu coaja lemnoasa ce seamana foarte mult cu caisa Se gaseste: Întreaga sau macinata • Gust/aroma: condimentat • Poate fi folosita: la produsele de patiserie, la supe, la sosuri si la felurile de mancare pe bazl de came |  |
| Cuisoare Din mugurii uscati ai florii copacelului de cuisoare • Se gasesc: intregi, macinate sau sub forma de praf. • Gust/aroma: iute-condimentat Pot fi folosite: la prajituri, dulciuri, dulceturi, compoturi, sosuri, la felurile de mancare pe baza de carne fi la mancarurile de peste |  |
| Ienupera Produsul jneapanulul ', • Gust/aroma: dulce-rl|lnoi • Poate fi folosita la; VMM • murala, mancarurile de peste, saramuri, bauturile cu gin • Ohscrvuilf l'iilrni nlrtngc sfinin|i'k' |  |
| Scortisoara Coaja de culoare maronie a scortisorului, SAe gaseste intreaga sau macinata. Are gustul dulce amar si poate fi folosita la duciuri, pajituri sau sosuri |  |
| Busuioc Gust/aroma: dulce-piperat, condimentat iute Poate fi folosit: la salate (de rosii, de pastai de fasole), la sosuri, la preparatele cu raci, la mancarurile de peste sau de pasare Observatie-. in timpul fierberii aroma sa devine mai puternica, folosindu-1 uscat insa aroma acestuia isi va pierde din tarie |  |
| Foi de piper Alta denumire sub care este cunoscut: piparus Gust/aroma: usor piperat Pot fi folosite: la salatele (de pastai, de castraveti, de rosii), la mancarurile de fasole, la carnea de miel Observatie: in timpul fierberii aroma sa creste in tarie. Se recomanda ca frunzele sa nu fie faramitate cl sa fie taiate in fasii. |  |
| Marar Gust/aroma: fraged, usor acrisoara Poate fi folosit: la castraveciorii proaspeti sau murati, la salate, la preparatele cu raci, la mancarurile cu carne si de peste, la cartofi Observatie: i se poate folosi de asemenea si inflorescenta. Frunzele sale congelate isi pastreaza aroma, cata vreme uscate isi mai pierd din tarie. |  |
| Tarhon Gust/aroma: usor condimentat, speciala • Poate fi folosit: la sosuri, salate, la preparatele cu raci, la mancarurile de peste si cu carne, ca adaos la ingredientele pentru salate in otet si la sosurile pe baza de smantana. • Observatie: sub forma congelata aroma sa este deosebit de puternica, se adauga in cantitati mici. |  |
| Leustean Gust/aroma: asemanatoare cu ale condimentelor Maggi Poate fi folosit: la supe sau ciorbe, la mancare gatita, a sosuri sau la felurile de mancare pe baza de carne Observatie: datorita aromei intense a frunzelor sale, se foloseste in cantitati mici. Atat in supe sau ciorbe cat si in mancarurile gatite, se fierbe odata cu acestea. |  |
| Patrunjel Gust/aroma: condimentat acrisor • Poate fi folosit: la Supe si ciorbe, la fripturi si la preparate din vanat • Observatie: se folosi intotdeauna patrunjel proaspat cu care se garniseste suprafata mancarii atunci cand aceasta este gata |  |
| Rozmarin Gust aroma: puternic condimentat, acru-amarui • Poate fi folosit: la preparatele din carne, In special la cele din carne de oaie, la mancarurile italienesti, la cele din carne de pasare, la mancarurile de zarzavaturi. cartofi si peste, cat si la compozitia sosurilor. |  |
| Salvie Alta denumire sub care este cunoscuta: jale • Gust/aroma: foarte condimentata, usor amaruie • Poate fi folosita: la mancarurile de peste si din carne, la mancarurile pe baza de aluat, la supe si ciorbe, la sosuri • Observatie: frunzele de salvie se fierb odata cu mancarea, recomandabil fiind sa nu se puna multe, datorita aromei puternice a acestora. |  |
| Arpagic Gust/aroma: viguroasa ca si ceapa proaspata • Poate fi folosit: la salate, la mancarurile preparate cu oua si branza, la alte mancaruri pe baza de cartofi si carne, la sosuri, supe si ciorbe. • Observatie: arpagicul se foloseste doar proaspat deoarece in timpul fierberii acesta isi pierde atat aroma cat si vitaminele cele mai importante. |  |
| Lamaita Alta denumire sub care este cunoscuta: lamaioara Gust/aroma: puternic condimentata Poate fi folosita: la vanat, peste si alte mancaruri din carne, la mancaruri de cartofi si alte mancaruri gatite, la branza de oaie si de capra si la prepararea otetului din condimente Observatie: este de preferat ca acest condiment sa fie fiert odata cu mancarea, dar numai in proportii mici. |  |
| Melisa Alta denumire sub care este cunoscuta: roinita • Gust/aroma: de lamaie • Poate fi folosita: la salate, la rosii, la mancarurile de peste si din carne, la dulciuri. • Observatie: melisa nu se fierbe impreuna cu mancarea. Este de cele mai multe ori preferata pentru aroma sa mult asemanatoare celei de lamaie dar si datorita aspectului sau decorativ. |  |
| Maiorana Gust/aroma: intens condimentat • Poate fi folosita: la diversele tipuri de carnati, salate, la pateuri, la mancarurile de peste sau la cele cu carne de porc, oaie, vita sau pasare, la mancarurile gatite, precum si la cele de cartofi. • Observatie: maiorana se fierbe odata cu fierberea mancarii respective. Pana si uscat condimentul isi va pastra gustul intens |  |
| Menta Gust/aroma: proaspat, frageda Poate fi folosita: la salate, la dulciuri, la sosuri si in compozitia mancarurilor pe baza de carne Observatie: Frunzele de menta au un aspect deosebit, impresionand si ca ornament, la suprafata inghetatei, a deserturilor sau a paharelor cu bauturi; la fel de bine pot fi si consumate. |  |
| Oregano Alta denumire sub care este cunoscut: maiorana salbatica, iarba neagra • Gust/aroma: iute-piperat • Poate fi folosit: la bucataria italieneasca (pizza, mine-strone), in componenta sosurilor, a salatelor, a supelor, a mancarurilor cu carne. • Observatie: se fierbe odata cu mancarea, felurile mai grele pot fi mult mai usor digerate daca sunt condimentate cu oregano. |  |
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Paste fericit !!!
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu.
Duminica – a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti.
Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata. Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi.
Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru.
El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi.
In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
Sarbatori fericite tuturor ! ! !
Hristos a inviat ! ! ! !
sâmbătă, 27 martie 2010
ECHINACEA
Este printre cele mai pretioase plante de leac din lume si aceasta, din cauza unei singure calitati terapeutice, dar extrem de puternice: stimulent imunitar. Initial, a fost unul dintre leacurile de baza ale triburilor de indieni americani, care foloseau echinacea pentru a vindeca tot felul de infectii, boli respiratorii si rani. Istoria acestei plante-medicament este, insa, la fel de framantata ca si cea a medicinei naturale. Calitatile sale terapeutice au fost analizate pe la 1900 de catre medicii din Statele Unite si echinacea a devenit in scurt timp unul din cele mai prescrise medicamente ale timpului.
Descrierea plantei
Echinacea este o planta perena (a carei radacina "dormiteaza" in pamant peste iarna, iesind de la an la an), care creste spontan in marile campii americane, in Europa fiind cultivata. Sub denumirea generica de echinacea sunt cunoscute de fapt nu mai putin de trei specii: Echinacea angustifolia, Echinacea palida si Echinacea purpurea, ultima fiind si cea mai folosita. Echinacea purpurea se mai numeste la noi si "palaria soarelui", fiind uneori intalnita chiar in spatiile verzi, ca planta decorativa, deoarece este inalta (ajunge pana la 1,5 m) si are petalele de un rosu viu, ramanand inflorita mult timp. De la toate speciile de echinacea se recolteaza atat partile aeriene, cat si radacina, toate avand proprietati antiinfectioase, stimulente imunitare si cicatrizante.
Preparate si mod de administrare
In cele ce urmeaza ne vom referi doar la partea aeriana, inflorita, de Echinacea purpurea, care este cel mai frecvent utilizata si cu care s-au facut cele mai multe studii medicale.
Infuzia combinata
"Ceaiul", adica infuzia obtinuta prin simpla oparire a plantei, este probabil formula cea mai nefericita de utilizare a echinaceei. De ce? Deoarece, prin incalzire, mare parte din principiile active imunostimulente sunt distruse. In schimb, folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald, vom obtine un preparat cu calitati terapeutice foarte bune. Iata cum se prepara aceasta infuzie combinata: patru lingurite de pulbere se macereaza 8 ore, in jumatate de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior obtinut cu infuzia, preparatul rezultat bandu-se in 3-4 reprize, pe parcursul zilei. Acest remediu inhiba dezvoltarea unor virusi, elimina ameteala si durerile musculare asociate febrei, calmeaza tusea si accelereaza procesele de vindecare in cazul infectiilor.
Capsulele
Sunt formula cea mai buna de administrare a acestei plante. Se recomanda cele care contin extract uscat de echinacea, foarte concentrat in principii active si foarte rapid asimilat de catre organism. In general, o capsula cu echinacea contine 350-400 mg de extract standardizat. Se iau 3-6 capsule zilnic, pe stomacul gol, in cure de 2-8 saptamani. La noi in tara, in magazinele naturiste, se gasesc capsulele produse de catre firma romaneasca "VITALIA K", a cate 380 mg de extract fiecare, din care se iau, de regula, cate patru pe zi, pentru tratamentul gripei si al infectiilor respiratorii, al infectiilor renale si urinare, al afectiunilor reumatice si al celor alergice.
Unguentele
Sunt obtinute exclusiv pe cale industriala, fiind o combinatie dintre extractul de echinacea si o baza de unguent, de regula hidratanta. Problema este ca multe asa-zise unguente cu echinacea contin prea putin extract de planta, iar ca atare, actiunea terapeutica lasa de dorit. In magazinele noastre naturiste gasim, insa, un unguent cu echinacea produs in Romania, de catre laboratoarele "Charme Cosmetics", numit "ECHINOPLUS", care are o concentratie ridicata de principii active. Se foloseste cu succes pentru tratarea ranilor si arsurilor de gravitate mica si medie, pentru cicatrizarea estetica, pentru tratarea tenului alergic si sensibil la infectii, ca adjuvant in psoriazis, arsuri etc.
Tratamente interne
* Viroza gripala (raceala) - este principala "specialitate" a echinaceei, cel mai bun remediu in aceasta afectiune. Planta se administreaza din primele ore (ideal este din primele 24 de ore) de debut al virozei gripale, studiile dovedind ca administrarea prompta a acestui remediu duce la rezultate pe masura. Intr-unul dintre cele mai recente studii, realizat in Germania, un grup de 180 de pacienti cu viroza respiratorie a fost impartit in doua loturi egale. Primul lot a primit extract de echinacea, iar al doilea lot, de control, a primit un remediu fals (placebo). La majoritatea pacientilor care au luat echinacea, boala a fost mult mai usoara decat la lotul care a luat remediul fals, simptomele fiind mai blande si perioada de vindecare mai scurta (cu 3 zile, in medie). De asemenea, la pacientii care au luat echinacea au aparut mult mai putine complicatii ale gripei decat la lotul martor. Asadar, de la primele simptome de gripa, se recomanda sa se ia echinacea, sub forma de capsule, a cate 350 mg de extract fiecare, de patru-sase ori pe zi, pana la completa vindecare.
* Bronsita cronica si acuta la adulti si copii - se tine o cura de doua saptamani cu echinacea, timp in care se administreaza cate patru capsule (350 mg) cu extract de planta pe zi, pe stomacul gol. La copiii intre 1 si 3 ani, doza va fi redusa la un sfert, iar pentru cei intre 3 si 10 ani, doza va fi redusa la jumatate. Un studiu american facut in anul 2003, sub conducerea dr. J. Taylor, a aratat ca administrarea extractului de echinacea scurteaza perioada de vindecare si reduce severitate unor simptome cum ar fi tusea, febra, senzatia de dificultate in respiratie.
* Sinuzita - in tratamentul acestei afectiuni echinacea se foloseste ca adjuvant. Se iau cate patru capsule pe zi, in cure de doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Zilnic se beau si cate 2 cani de infuzie combinata de echinacea, in fiecare cana de preparat punandu-se si cate 2-3 picaturi de ulei volatil de cimbru (Thymus vulgaris) si de busuioc (Ocimum basilicum). Combinarea tratamentului de stimulare imunitara cu echinacea, cu tratamentul antibacterian cu uleiuri volatile da cele mai bune rezultate in tratamentul sinuzitei.
* Herpes genital si bucal - studiile de laborator arata ca administrarea de echinacea nu doar ca intensifica reactia sistemului imunitar la aceasta infectie, dar combate si direct herpesul, mai exact cele doua tulpini virale care il produc. De la primele simptome se administreaza echinacea sub forma de capsule, cate 4-6 pe zi, pana la completa vindecare. Suplimentar, se poate aplica unguent sau tinctura de echinacea pe leziunile herpetice, pentru a grabi vindecarea.
* Cistite, nefrite, pielo-nefrite - conform organismului guvernamental german de cercetare a plantelor medicinale, cunoscut si sub numele de "Comisia E", echinacea are efecte certe de combatere a infectiilor renale si urinare. In cistita acuta se recomanda administrarea a cate 6 capsule cu extract de echinacea pe zi, vreme de maximum 10 zile, in paralel cu tratamentul antiinfectios. In cistitele si nefritele recidivante sau cronicizate, se iau cate 4 capsule pe zi, in cure de doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua, pana la completa vindecare.
* Adjuvant in infectii bacteriene - studii de ultima ora arata ca administrarea de echinacea ajuta la incetinirea sau la stoparea evolutiei infectiilor bacteriene. Aceasta, deoarece anumite principii active din aceasta planta inactiveaza enzimele care ajuta bacteriile sa penetreze membrana celulelor sanatoase, prevenind astfel, intr-o buna masura, raspandirea infectiei in organism. Se tin cure de 14-21 de zile, timp in care se administreaza capsulele de echinacea, cate 4 pe zi, sau infuzia combinata de echinacea (eficienta mai ales pe zona genito-urinara), cate 3 cani pe zi.
* Candidoza genitala - se tine o cura de echinacea cu o durata de 4 saptamani, luata sub forma de capsule, cate patru pe zi. Pe timpul curei, se face o data la 3 zile cate o spalatura cu infuzie amestecata din echinacea (preparata conform retetei prezentate in articol) si coada-soricelului (Achilea millefolium), combinate in proportii egale. Aplicatia externa cu echinacea amplifica imunitatea locala, ajutand organismul sa controleze in mod natural proliferarea candida.
* Adjuvant in otita - se face o cura de 10 zile cu echinacea, luata sub forma de capsule cu extract, cate 4-6 pe zi. Combinarea tratamentului imunostimulent cu echinacea, cu administrarea antibioticelor prescrise de catre medic este, in momentul de fata, formula ideala pentru combaterea infectiilor ORL, inclusiv a formelor recidivante.
* Alergie respiratorie - se face un tratament cu efect imunomodulator, cu echinacea, care se ia in doze progresive. O cura va dura vreme de 8 saptamani, in primele doua saptamani luandu-se cate o capsula pe zi, in urmatoarele doua saptamani doua capsule pe zi s.a.m.d., ajungandu-se in ultimele doua saptamani la doza maxima, de patru capsule pe zi. Cura cu echinacea reduce severitatea simptomelor reactiei alergice, diminuand febra, inflamatia, catarul respirator, mancarimile la nivelul mucoaselor respiratorii. Se recomanda mai ales in alergiile sezoniere, caz in care tratamentul va incepe cu aproximativ o luna inaintea debutului polenizarii.
* Tumori maligne si benigne - studii de laborator facute in Italia, in anul 2003, sub conducerea dr. G. Di Carlo, arata ca administrarea de echinacea ajuta organismul sa lupte impotriva afectiunilor tumorale. Mai exact, echinacea stimuleaza organismul sa produca in cantitati mai mari anticorpii (asa-numitele "arme chimice" ale sistemului imunitar) folositi pentru a stopa dezvoltarea tumorilor. Ca adjuvant in afectiunile tumorale, se recomanda curele cu o durata de 2 de saptamani, timp in care se iau cate 4-6 capsule de echinacea pe zi. O cura va fi urmata de alte 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia, in total facandu-se pana la sase astfel de cure pe an.
* Artrita - o cura de patru saptamani, timp in care se iau cate 3-4 capsule de echinacea pe zi, ajuta la diminuarea inflamatiei articulatiilor, in cazul afectiunilor reumatice. De asemenea, la multi dintre pacientii tratati cu echinacea s-a constatat o rarire a puseelor reumatice, o diminuarea a durerii si a rigiditatii articulare, precum si o incetinire a proceselor degenerative la nivelul articulatiilor.
Tratamente externe
* Arsuri de gradele 1 si 2 - se aplica unguentul de echinacea pe suprafetele afectate, de 2-3 ori pe zi. Se obtine o vindecare rapida si estetica. Aplicatiile cu unguent se vor face doar atunci cand nu mai exista rana deschisa, in caz contrar existand riscul de infectie. Tratamentul cu unguent de echinacea este eficient si in cazul arsurilor solare, al arsurilor produse cu lichide fierbinti sau cu abur.
* Rani care se vindeca greu - se aplica de doua ori pe zi, vreme de cate o ora, comprese cu tinctura de echinacea (o gasim in magazinele naturiste). Dupa aplicatia cu alcool, pielea se lasa sa se usuce la aer vreme de minimum 20 de minute. Atunci cand rana s-a inchis, pentru a favoriza o cicatrizare estetica, se foloseste unguentul cu echinacea. Aplicatiile externe cu echinacea pe rani grabesc viteza de regenerare a tesuturilor distruse, previn infectiile.
* Acnee - se pun comprese cu infuzie combinata de echinacea, pe locurile afectate, in fiecare seara, vreme de 10 zile. Acest tratament are un usor efect degresant, previne infectia tegumentelor, intensifica circulatia sanguina pe zona tratata. Aplicatiile cu echinacea pe fata vor fi facute insa cu mare grija, pe suprafete mici de piele, mai ales la inceput, pentru a depista din timp o posibila reactie alergica (caz in care tratamentul va fi stopat).
* Mastita cronica - se aplica pe zona afectata comprese cu infuzie combinata de echinacea si de tataneasa (combinate in proportii egale), care se tin vreme de o ora pe zi. Ulterior, se pot face si aplicatii cu unguent de echinacea, care are efecte antiinflamatoare si ajuta la regenerarea tesuturilor.
* Adjuvant in psoriazis - se aplica unguentul de echinacea pe portiunile de piele afectate, de 1-2 ori pe zi, pentru ameliorarea simptomelor. Nu se cunoaste inca o explicatie stiintifica a efectului benefic al aplicatiilor externe cu echinacea in cazul psoriazisului. Cert este ca la unii pacienti aplicarea unguentului cu echinacea limiteaza evolutia acestei afectiuni.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Echinacea
