Mango - regele fructelor exotice

• Bogat in vitamine si carotina, mango, este fructul perfect dupa o mancare consistenta si delicioasa.

• Originar din Malaezia si India, acest fruct aromat si delicios difera prin forma si dimensiune de la soi la soi. Inflorind sub mangaierea razelor de soare ale verii, considerat regele fructelor prin forma sa unica, este recunoscut si apreciat in arta si cultura indiana. Motivul mango poate fi gasit pe marginea de brocart la sari, carpete sau sculpturile exotice. Mango nu stimuleaza numai papilele gustative ale poetilor nostri ci este asemeni unei muze in creatiile lor.
  
  Copacul de mango a fost cultivat in India in urma cu 4.000 de ani. In secolul al XIX-lea comerciantii au dus acest fruct in India de Vest, Africa, America de Sud, Persia si Egipt. Acum este cultivat in majoritatea zonelor din India, China, Malaezia, Indonezia, Australia si India de Vest.
  
  "Mangifera indica linn" are radacini mari, iar frunzele sale nu se usuca niciodata, fiind vesnic verzi. El se poate dezvolta pana la 30 de metri inaltime, iar florile sale au un miros foarte puternic. Fructele de mango capata o culoare portocaliu-rosiatica, atunci cand sunt coapte si sunt foarte aromate. Soiurile de mango disponibile in India sunt alphonso, jeengira, dussehri, totapuri, neelam, banganapalli si suvarnarekha.
  
  Fructul de mango este foarte hranitor si o excelenta sursa de carotina in comparatie cu alte fructe. Un fruct de mango de marime medie poate oferi pana la 15.000 de unitati de vitamina A care sunt suficiente pentru o saptamana intreaga, iar aceasta vitamina poate ramane in corp si este benefica ficatului. Consumul frecvent de mango poate preveni afectiunile cancerigene. Bogat in vitamina C si caroten, previne oboseala nervoasa, tensiunea mentala, isteria si insomnia.
  
  Cumparat de dimensiuni medii si cu coaja tare, poate fi pastrat pentru mai mult timp intr-o incapere racoroasa sau in frigider. Acest fruct se consuma, de preferita, cu cel putin jumatate de ora inainte de masa sau la trei ore dupa masa de pranz.
  
  Substantele nutritive per 100 g

  	Mango copt	Mango necopt
  Proteine (gm)	0.6	0.7
  Grasimi (gm)	0.4	0.1
  Minerale (gm)	0.4	0.4
  Fibre (gm)	0.7	1.2
  Carbohidrati (gm)	16.9	10.1
  Energie (kcal)	74	44
  Vitamina C (mg)	16	3
  Beta-carotina (mcg)	1,990	NA
  Potasiu (mg)	205	83
  Sodiu (mg)	26	43
  Calciu (mg)	14	10
  Fier (mg)	1.3	0.33
  Fosfor (mg)	16	19

Detoxificare intensa cu anghinare

Anghinarea este o planta cu frunze carnoase, usor albicioase si floare rosu-violacee fiind recunoascuta pentru beneficiile sale asupra sanatatii in stiinta medicala. Ea a fost descoperita prima data ca avand efecte medicale de catre doctorul Furlenmeier care a observat scaderea colesterolului la persoanele ce consumau aceasta planta si sufereau de hipercolesterolemie (colesterol marit). Aceasta planta a fost studiata ulterior si de alti cercetatori, precum doctorul Jean Valnet care a observat efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand aceasta planta a fi un puternic colagog (faciliteaza evacuarea sucului biliar in timpul digestiei). Bulbul florii acestei plante este comestibil, insa frunzele, cele care au cea mai mare putere curativa, se prefera a se folosisub forma de infuzii, ceai sau tincturi.

Proprietatile detoxifiante ale anghinarei

Organismul elimina toxinele prin mai multe procese: cel de transpiratie prin care nu elimina doar toxine, ci si ioni si apa, cel de excretie renala prin care elimina “deseurile” finale rezultate in urma metabolismului, cu ajutorul metabolizarii unor substante nocive in ficat unde devin neutre, sunt inactivate etc. Anghinarea intervine in toate aceste procese de detoxifiere, mai putin in cel al transpiratiei.

Proprietatile curative ale anghinarei

Anghinarea prezinta numeroase efecete curative, intre care:

• Scade colesterolul, fiind utila persoanelor cu colesterolemie crescut


• Faciliteaza digestia prin reglarea secretiei biliare si favorizarea eliminarii sucurilor biliare in duoden. Aceste sucuri sunt esentiale pentru digestia lipidelor.


• Este un bun diuretic mentinand fluxul renal si asigurand eliminarea toxinelor din organism


• Stimuleaza ficatul sa secrete suc bila si totodata favorizeaza eliminarea lichidului biliar acumulat in vezica biliara in timpul digestiei, fiind utila in dispepsii. De asemenea anghinarea stimuleaza regenerarea celulelor hepatice.


• Previne aparitia canceruli de colon pentru ca radacina de anghinare contine o polizaharida asemanatoare cu amidonul, numita inulina, care ajuta la mentinerea unei flore intestinale sanatoase


• Este utila in afectiuni digestive, enterocolite, reflux acid, constipatie


• Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale aparatului cardio-vascular cum ar fi hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala


• Este indicata in astenia psihica, fiind si un tonic nervos.

Anghinarea se utilizeaza in medicina naturista sub forma de infuzie cel mai des, dar si sub forma de tincturi sau ceaiuri.

La anghinare, in Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare in casa nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool.

Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.) / Cynara Scolynmis.L.
Denumiri populare: anghina, angina
Raspandirea: creste in toate zonele Romaniei, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Anghinarea scade colesterolul

Principiile active cuprinse în frunzele de anghinare sunt: substanţe flavonoide, insulină, polifenoli, cinarină (substanţa care conferă gustul amar al frunzelor), săruri de potasiu şi magneziu, substanţe oxidante şi produşi sterolici. Datorită acestora, preparatele din anghinare au acţiune diuretică şi coleretică (stimulează producţia bilei de către ficat), colagogă (stimulează eliminarea bilei din ficat), antitoxică hepatică şi scad nivelul colesterolului din sânge.

Mod de administrare

Produsele din anghinare sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni precum: insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică, balonarea, calculii biliari, anorexia, hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, diabetul şi numeroase boli digestive.

Pentru prepararea ceaiului, se pune într-un vas o linguriţă de frunze de anghinare, mărunţite şi uscate, care se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. După răcire, lichidul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se recomandă consumul ceaiului dimineaţa şi în cursul zilei, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pacientul trebuie să stea întins pe partea dreaptă, timp de 30 de minute, după ce consumă ceaiul de anghinare. Tratamentul se face progresiv, cu doze mici în primele zile, cantitatea crescând treptat. În general, tratamentul durează între 20 şi 30 de zile. Dacă simptomele bolii persistă, administrarea ceaiului se va relua după o lună.

Anghinarea stimulează pofta de mâncare

Datorită importantelor efecte diuretice, ceaiul de anghinare este utilizat în tratamentul unor afecţiuni renale cronice, precum nefrita. Anghinarea măreşte volumul de urină, favorizând în acelaşi timp eliminarea de uree şi substanţe toxice de la nivelul rinichilor şi al ficatului. Datorită eliminării de toxine, ceaiul se recomandă în tratamentul urticariilor şi al diverselor forme de prurit.

Ceaiul are efecte foarte bune în afecţiunile tubului digestiv, precum constipaţia, enteritele, colitele, fermentaţiile intestinale şi în cazul lipsei poftei de mâncare. De asemenea, ceaiul este recomandat celor care suferă de hipertensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. Datorită prezenţei insulinei, anghinarea poate fi folosită cu succes în tratamentul unor tipuri de diabet.

Important de stiut

În tratamentul afecţiunilor cronice hepato-biliare se prepară o infuzie din două linguriţe de frunze la 300 ml de apă. Infuzia se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până în momentul luării mesei, se recomandă ca pacientul să stea întins pe partea dreaptă. Tratamentul cu anghinare este contraindicat în afecţiunile acute renale şi hepato-biliare.

In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter, ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.

Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi, atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati. Ei sunt cei ce vor birui infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate, putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani când, slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala. Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita niste pilule decât sa bea ceaiuri – si cât de greu e de facut un ceai. Si totusi, cum sa ne explicam explozia de , care vin sa trateze o serie de boli in care produsele farmaceutice se dovedesc inutile? Evident, aceste plante miraculoase au trecut proba timpului.

Anghinarea, un leac fara contraindicatii

Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare. Poate fi plantata doar primavara, la o adâncime de circa 1,5 cm si la distante de 50 cm, de preferat in locuri insorite. Rezista la seceta - poate fi udata doar o data pe saptamâna, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu – si este rezistenta la frig, putând suporta geruri de pâna la –10 grade C. Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta principala materie prima in trartament, continând o serie de vitamine si substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sânge.

Anghinarea, ca planta de decor

Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pâna la 160 centimetri regasim florile de culoare purpurie. Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt asezate in teci de 3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atit sucul, cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incât, cei care au animale de casa pot sa stea linistiti, intrucât acestea nu vor strica minunata planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect placut pentru cei care privesc.

Mancati anghinare!

Anghinarea scade nivelul colesterolului în sînge. Salata cu anghinare, ulei de măsline şi suc de lămîie previne bolile cardiovasculare, arată un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie).

Frunzele de anghinare scad nivelul grăsimilor în sînge şi, în acelaşi timp îmbunătăţesc funcţia cardiacă, precizează studiul coordonat de dr Rafe Bundy, la Universitatea Reading. La studiu au participat persoane diagnosticate cu un nivel crescut al colesterolului total. "Timp de 12 săptămîni, subiecţii au primit cîte 1.280 mg extract de anghinare zilnic. Am observat o scădere a colesterolului şi o îmbunătăţire a activităţii cardiace chiar şi fără ajutorul medicamentelor hipocolesterolemiante obişnuite. Efect similar extractului are anghinarea crudă adăugată în salate. De aceea, includeţi anghinare în dieta dumneavoastră şi puteţi să staţi liniştiţi în privinţa creşterii colesterolului", afirmă dr Rafe Bundy. Anghinarea se remarcă prin conţinutul de flavonoide, substanţe cu efect cardioprotector şi antiinflamator. Activitatea sistemului cardiovascular este stimulată şi de acidul folic şi de potasiul din această legumă.

ACŢIUNE. Anghinarea contribuie la îmbunătăţirea digestiei. Din acest motiv, nutriţioniştii o recomandă în prevenirea tulburărilor gastro-intestinale. De asemenea, este bine să mîncăm anghinare pentru detoxifierea ficatului, pentru prevenirea afecţiunilor bilei şi rinichilor, pentru normalizarea nivelului zahărului în sînge. În ţările din zona Mării Mediterane, anghinarea macerată în ulei de măsline este folosită pentru tratarea afecţiunilor hepatice şi biliare şi pentru calmarea durerilor din colicile biliare. S-a demonstrat că anghinarea are acţiune coleretică (stimulează secreţia biliară) şi colagogă (stimulează evacuarea bilei în intestin). Anghinarea este şi un bun diuretic, favorizează eliminarea ureei şi a acidului uric, fiind indicată persoanelor care suferă de gută. Anghinarea are valoare energetică redusă: 24-30 calorii/100 g. Însă este sursă bună de fier, calciu, vitaminele C şi E.


Proprietăţi
Anghinarea poate fi pregătită sub formă de salată, supă sau garnitură pentru diferite mîncăruri. Cea mai bună este anghinarea crudă. Atunci cînd este adăugată în mîncăruri, aceasta pierde o parte din vitamine şi minerale. Anghinarea este recu-
noscută pentru efectele sale hepatoprotectoare. "De aceea le este recomandată cu precădere persoanelor cu afecţiuni hepatice. Sub formă de ceai, anghinarea are proprietăţi decongestionante, detoxifiante şi depurative.

Condimente vegetale

Tot ce trebuie sa stiti depre condimente, arome, din ce se obtin si rolul lor in macaruri.

Chili Alta denumire sub care este cunoscut: piper cayenne • Se obtine din: diferite tipuri de ardei iuti • Se gaseste: uscat (intreg sau macinat), sub forma de praf sau ca ulei de ardei iuti • Gust/aroma: iute • Poate fi folosit: la mancarurile pe baza de carne si de zarzavaturi
Curry • Se obtine din: amestecul a mai multe condimente, precum piperul, ardeiul gras, chili, ghimbirul, coriandrul si cuisoarele • Se gasesc- sub forma de praf • Gust/aroma: iute-picant • Poate fi folosit: la bucataria asiatica, in principal la sortimente de mancare din India, la orez, la peste, la mancarurile pe baza de carne de pasare, la mancarurile cu carne
Ghimbir Se gaseste.proaspat, uscat sub forma macinata sau de bucatele Gust/aroma: iute-dulcisor • Poate fi folosit: la bucataria asiatica, la prajituri si la dulciuri • Observatie: in zilele noastre ghimbirul poate fi procurat din multe locuri. Este preferabil sa cumparam ghimbir in cantitati mai mici, deoarece se vestejeste deosebit de repede.
Usturoi Se gaseste: proaspat, sub forma de praf sau sub formii de ulei • Gust/aroma: patrunzatoare, iute • Poate fi folosit: la salate, supe, sosuri, felurile de mancare pe baza de carne si de zarzavaturi
Boia Alta denumire: ardei capia • Se prepara: din ardeiul rosu gras sau iute • Se gaseste: uscat intreg sau macinat • Gust/aroma: iute, de la cea mai blanda aroma pana la cea mai puternica • Poate fi folosita: la sosuri, la prajeli, la felurile de mancare pe baza de cartofi si de orez, la mancarurile de peste si de zarzavaturi, la slanina, la cascavaluri
Piper Samanta cerului de piper • Se gaseste: sub forma uscata, intreg sau macinat (piper negru sau alb) sau conservat crud (piperul verde) • Gust/aroma: puternic condimentat, arzator de iute (piperul negru), blanda (piper alb) • Poate fi folosit: la mancarurile pe baza de carne si la diversele sortimente de peste, la carnea de pui, la zarzavaturi
Sofran Se obtine din: stigmatul de culoare portocalie a sofranului de gradina • Gust/aroma: aromat, usor amarui • Poate fi folosit: la mancarurile de peste, la orez, la carnea de miel, la prajituri • Observatie: sofranul este un condiment foarte scump, conferind o culoare speciala nu numai prajiturilor dar si supelor sau sosurilor
Vanilie Produsul care se afla in capsulele crude ale unui soi de orhidee-liana • Se gaseste: intreaga • Gust/aroma: dulce • Poate fi folosita: la inghetalc, prajituri, dulciuri • Observatie: zaharul sau laptele imprumuta repede aceasta aroma specifica
Chimen Se gaseste: uscat sub forma de seminte micute, tntregl sau macinate • Gust/aroma: puternic condimentata, muscatoare • Poate fi folosit la: diversele varietati de panificatie sl la pateurile pe baza de aluat, la mancarurile pe baza de peste sau de carne, la varza, la cascavaluri, la branzeturi, la felurile de mancare pe baza de cartofi
Frunza de dafin Fruniele dafinului se gasesc sub forma uscata, intregi sau bucati, sau sub forma de praf, Gust/aroma: puternic condimentat • Poate fi folosit la supe, sosuri, mancaruri pe baza de peste, la saramura, la castravetii murati.
Nucsoara Samanta produsului cu coaja lemnoasa ce seamana foarte mult cu caisa Se gaseste: Întreaga sau macinata • Gust/aroma: condimentat • Poate fi folosita: la produsele de patiserie, la supe, la sosuri si la felurile de mancare pe bazl de came
Cuisoare Din mugurii uscati ai florii copacelului de cuisoare • Se gasesc: intregi, macinate sau sub forma de praf. • Gust/aroma: iute-condimentat Pot fi folosite: la prajituri, dulciuri, dulceturi, compoturi, sosuri, la felurile de mancare pe baza de carne fi la mancarurile de peste
Ienupera Produsul jneapanulul ', • Gust/aroma: dulce-rl|lnoi • Poate fi folosita la; VMM • murala, mancarurile de peste, saramuri, bauturile cu gin • Ohscrvuilf l'iilrni nlrtngc sfinin|i'k'
Scortisoara Coaja de culoare maronie a scortisorului, SAe gaseste intreaga sau macinata. Are gustul dulce amar si poate fi folosita la duciuri, pajituri sau sosuri
Busuioc Gust/aroma: dulce-piperat, condimentat iute Poate fi folosit: la salate (de rosii, de pastai de fasole), la sosuri, la preparatele cu raci, la mancarurile de peste sau de pasare Observatie-. in timpul fierberii aroma sa devine mai puternica, folosindu-1 uscat insa aroma acestuia isi va pierde din tarie
Foi de piper Alta denumire sub care este cunoscut: piparus Gust/aroma: usor piperat Pot fi folosite: la salatele (de pastai, de castraveti, de rosii), la mancarurile de fasole, la carnea de miel Observatie: in timpul fierberii aroma sa creste in tarie. Se recomanda ca frunzele sa nu fie faramitate cl sa fie taiate in fasii.
Marar Gust/aroma: fraged, usor acrisoara Poate fi folosit: la castraveciorii proaspeti sau murati, la salate, la preparatele cu raci, la mancarurile cu carne si de peste, la cartofi Observatie: i se poate folosi de asemenea si inflorescenta. Frunzele sale congelate isi pastreaza aroma, cata vreme uscate isi mai pierd din tarie.
Tarhon Gust/aroma: usor condimentat, speciala • Poate fi folosit: la sosuri, salate, la preparatele cu raci, la mancarurile de peste si cu carne, ca adaos la ingredientele pentru salate in otet si la sosurile pe baza de smantana. • Observatie: sub forma congelata aroma sa este deosebit de puternica, se adauga in cantitati mici.
Leustean Gust/aroma: asemanatoare cu ale condimentelor Maggi Poate fi folosit: la supe sau ciorbe, la mancare gatita, a sosuri sau la felurile de mancare pe baza de carne Observatie: datorita aromei intense a frunzelor sale, se foloseste in cantitati mici. Atat in supe sau ciorbe cat si in mancarurile gatite, se fierbe odata cu acestea.
Patrunjel Gust/aroma: condimentat acrisor • Poate fi folosit: la Supe si ciorbe, la fripturi si la preparate din vanat • Observatie: se folosi intotdeauna patrunjel proaspat cu care se garniseste suprafata mancarii atunci cand aceasta este gata
Rozmarin Gust aroma: puternic condimentat, acru-amarui • Poate fi folosit: la preparatele din carne, In special la cele din carne de oaie, la mancarurile italienesti, la cele din carne de pasare, la mancarurile de zarzavaturi. cartofi si peste, cat si la compozitia sosurilor.
Salvie Alta denumire sub care este cunoscuta: jale • Gust/aroma: foarte condimentata, usor amaruie • Poate fi folosita: la mancarurile de peste si din carne, la mancarurile pe baza de aluat, la supe si ciorbe, la sosuri • Observatie: frunzele de salvie se fierb odata cu mancarea, recomandabil fiind sa nu se puna multe, datorita aromei puternice a acestora.
Arpagic Gust/aroma: viguroasa ca si ceapa proaspata • Poate fi folosit: la salate, la mancarurile preparate cu oua si branza, la alte mancaruri pe baza de cartofi si carne, la sosuri, supe si ciorbe. • Observatie: arpagicul se foloseste doar proaspat deoarece in timpul fierberii acesta isi pierde atat aroma cat si vitaminele cele mai importante.
Lamaita Alta denumire sub care este cunoscuta: lamaioara Gust/aroma: puternic condimentata Poate fi folosita: la vanat, peste si alte mancaruri din carne, la mancaruri de cartofi si alte mancaruri gatite, la branza de oaie si de capra si la prepararea otetului din condimente Observatie: este de preferat ca acest condiment sa fie fiert odata cu mancarea, dar numai in proportii mici.
Melisa Alta denumire sub care este cunoscuta: roinita • Gust/aroma: de lamaie • Poate fi folosita: la salate, la rosii, la mancarurile de peste si din carne, la dulciuri. • Observatie: melisa nu se fierbe impreuna cu mancarea. Este de cele mai multe ori preferata pentru aroma sa mult asemanatoare celei de lamaie dar si datorita aspectului sau decorativ.
Maiorana Gust/aroma: intens condimentat • Poate fi folosita: la diversele tipuri de carnati, salate, la pateuri, la mancarurile de peste sau la cele cu carne de porc, oaie, vita sau pasare, la mancarurile gatite, precum si la cele de cartofi. • Observatie: maiorana se fierbe odata cu fierberea mancarii respective. Pana si uscat condimentul isi va pastra gustul intens
Menta Gust/aroma: proaspat, frageda Poate fi folosita: la salate, la dulciuri, la sosuri si in compozitia mancarurilor pe baza de carne Observatie: Frunzele de menta au un aspect deosebit, impresionand si ca ornament, la suprafata inghetatei, a deserturilor sau a paharelor cu bauturi; la fel de bine pot fi si consumate.
Oregano Alta denumire sub care este cunoscut: maiorana salbatica, iarba neagra • Gust/aroma: iute-piperat • Poate fi folosit: la bucataria italieneasca (pizza, mine-strone), in componenta sosurilor, a salatelor, a supelor, a mancarurilor cu carne. • Observatie: se fierbe odata cu mancarea, felurile mai grele pot fi mult mai usor digerate daca sunt condimentate cu oregano.

Paste fericit !!!

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu.

Duminica – a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti.

Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata. Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi.

Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru.

El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi.

In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.

Sarbatori fericite tuturor ! ! !

Hristos a inviat ! ! ! !