Neplăcerile pe care ni le provoacă stomacul sunt consecinţa unor dezechilibre locale, a infecţiei cu Helicobacter pylori, dar şi a dietei necorespunzătoare. Iar schimbarea de anotimp le accentuează.
Persoanele cu probleme gastrice ştiu cât de sâcâitoare pot deveni anumite emoţii şi alimente din cauză că stomacul suferă. Este mai puţin ştiut însă faptul că jumătate din bolile stomacului sunt lipsite de simptome.
Rol esenţial în digestie
Stomacul este un organ cavitar, cu formă de cimpoi, situat în abdomen, sub muşchiul diafragm. A fost „programat" să se ocupe de o parte importantă a digestiei. Bolul alimentar trece din cavitatea bucală în esofag, apoi în stomac, iar de aici în duoden. Toate aceste structuri sunt prevăzute cu o mucoasă specializată pentru rolul pe care îl joacă. De asemenea, ele sunt echipate cu mecanisme de protecţie împotriva propriilor enzime şi secreţii. Uneori însă, acest echilibru se strică şi se ajunge la boli.
Procesul de digestie începe la nivelul cavităţii bucale, prin digerarea parţială a glucidelor. Stomacul descompune în principal proteinele, sub acţiunea pepsinei, enzimă care se activează în mediul acid al sucului gastric. Lipidele se descompun mai ales în duoden, sub acţiunea lipazei pancreatice, iar digestia glucidelor are loc de-a lungul întregului tub digestiv.
Sucul gastric, mai acid ca lămâia
Stomacul este responsabil cu depozitarea unor cantităţi mari de alimente şi cu propulsarea lor treptată în duoden, dar şi cu omogenizarea alimentelor cu sucul gastric. Acest proces este realizat de musculatura stomacului, bine reprezentată atât prin fibre longitudinale, cât şi prin fibre circulare.
Sucul gastric este secretat de celulele specializate din tunica mucoasă ce tapetează suprafaţa internă a organului. Este un lichid acid, cu un pH ce variază între 0,9 şi 1,5. Prin comparaţie, sucul de lămâie are un pH de 2,5, cel de portocală de 3,5, cafeaua 5, iar apa plată este neutră, cu pH-ul 7. Sucul gastric este format în principal din acid clorhidric, pepsină, apă, mucus şi bicarbonat. Aciditatea sucului gastric este esenţială pentru digestia alimentelor şi mai ales a proteinelor. Iar faptul că mucoasa gastrică nu este atacată de acest suc ţine de anumite condiţii locale, precum şi de stratul de mucus cu o grosime de 1-1,5 mm, ce tapetează stomacul la interior.
Aciditatea oferă protecţie antimicrobiană
Aciditatea sucului gastric reprezintă o barieră simplă, dar eficientă în calea microorganismelor care pot pătrunde în corp odată cu alimentele. Cu toate acestea, există bacterii ce rezistă în faţa acestei arme. Una dintre ele este chiar Helicobacter pylori, bacteria responsabilă de majoritatea formelor de gastrită cronică şi de ulcer. Este excelent adaptată la mediul gastric şi, datorită formei sale, se „înşurubează" ca un tirbuşon în mucoasa gastrică şi provoacă inflamaţie, subţierea stratului de mucus şi scade vascularizaţia mucoasei.
Problemele gastrice afectează ambele sexe, mai ales după vârsta de 50 de ani
Foamea, reflex condiţionat
Secreţia de suc gastric se desfăşoară aproape continuu şi se accelerează în timpul mesei. Ea se află sub controlul creierului, dar şi al substanţelor secretate de stomac şi de intestin. Stomacul secretă suc gastric nu doar la contactul cu alimentele, ci şi atunci când le vedem, când auzim zgomote pe care le asociem cu masa, când simţim mirosuri sau chiar şi atunci când doar ne gândim la mâncare. Este un reflex condiţionat pe care l-am dobândit în timp. Creierul transmite mesaje stomacului prin intermediul sistemului nervos parasimpatic.
Anumite stări psihice influenţează secreţia gastrică. Astfel, stresul o stimulează, iar depresia o inhibă. Glandele gastrice produc, pe lângă suc gastric, şi substanţe ce reglează digestia, cum ar fi gastrina, histamina şi acetilcolina. Ele cresc secreţia de suc gastric, de aceea unele medicamente antiulceroase urmăresc blocarea receptorilor de care se leagă aceste substanţe.
Ce factori schimbă pH-ul
- infecţia cu Helicobacter pylori - în funcţie de zona din stomac unde se localizează bacteria, ea poate determina fie creşterea, fie scăderea acidităţii. Hiperaciditatea duce la gastrite hiperacide sau direct la ulcer peptic, iar scăderea acidităţii la atrofierea mucoasei, urmată de gastrite cronice;
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum aspirina, şi steroidiene (prednisonul), consumul de alcool, fumatul şi stresul cresc aciditatea.
Proces: Circa 1.500 ml de suc gastric se secretă în 24 de ore, aproape continuu.
Specialistul nostru
medic specialist gastroenterolog
Există diferenţe notabile între afecţiunile cauzate de hiperaciditate şi de hipoaciditate. Poţi suprima secreţia acidă a stomacului, dar nu o poţi reface odată ce este diminuată. Suferinţele date de hiperaciditate sunt în ziua de azi aproape integral curabile şi manageriabile prin tratamentele antisecretorii de care dispunem. De aceea, stomacul rezecat în caz de boală ulceroasă este acum o raritate. Suferinţele digestive cauzate de hipoaciditate sunt diverse, greu manageriabile, cronice şi cu risc oncologic, de multe ori necesitând endoscopii cu biopsii periodice.
Gastritele atrofice sunt o categorie aparte, în general aparţin vârstei a treia. Gastrita autoimună duce la anemie Biermer, cu necesar de suplimentare vitaminică periodică cu B12. Necesită supraveghere endoscopic bioptică, întrucât are risc oncologic. Acesta este dat de infecţia cu Helicobacter pylori, dar şi de hiperstimularea celulelor secretante de gastrină din stomac, hormon care stimulează secreţia acidă.
De la gastrită la ulcer, doar un pas
Infecţia cu Helicobacter pylori, dar şi perturbarea echilibrului dintre factorii agresivi şi cei protectori de la nivelul mucoasei gastrice provoacă o patologie de tip hiper- sau hipoacid. Persoana afectată resimte dureri şi arsuri în partea superioară a abdomenului, balonare, greaţă şi vărsături şi o stare generală alterată. Unele alimente pot atenua, altele pot agrava durerile.
Inflamaţia, fără simptome în multe cazuri
Inflamarea mucoasei gastrice se numeşte gastrită. Există multiple clasificări ale gastritelor, în funcţie de cauze, de stadiul inflamaţiei (acută sau cronică) şi de tipul modificărilor pe care le suferă mucoasa. Infecţia cu Helicobacter este frecvent depistată în gastritele cronice care, netratate, evoluează frecvent spre ulcer. În peste 50% din cazuri, gastritele hipoacide sau atrofice sunt lipsite de simptome specifice.
Ulcerul gastric afectează 300 de milioane de persoane la nivel mondial. Riscul îmbolnăvirii de ulcer este crescut la persoanele care au antecedente în familie, pentru că boala are o componentă genetică.
Durerile pot apărea brusc, sub formă de criză ulceroasă
- 2336 afişări
- Vineri 3 sep 2010
Plan complet prin care le poţi ţine sub control eficient
Neplăcerile pe care ni le provoacă stomaculsunt
consecinţa unor dezechilibre locale, a infecţiei cu Helicobacter pylori, dar şi a dietei necorespunzătoare. Iar schimbarea de anotimp le accentuează.
Persoanele cu probleme gastrice ştiu cât de sâcâitoare pot deveni anumite emoţii şi alimente din cauză că stomacul suferă. Este mai puţin ştiut însă faptul că jumătate din bolile stomacului sunt lipsite de simptome.
Rol esenţial în digestie
Stomacul este un organ cavitar, cu formă de cimpoi, situat în abdomen, sub muşchiul diafragm. A fost „programat" să se ocupe de o parte importantă a digestiei. Bolul alimentar trece din cavitatea bucală în esofag, apoi în stomac, iar de aici în duoden. Toate aceste structuri sunt prevăzute cu o mucoasă specializată pentru rolul pe care îl joacă. De asemenea, ele sunt echipate cu mecanisme de protecţie împotriva propriilor enzime şi secreţii. Uneori însă, acest echilibru se strică şi se ajunge la boli.
Procesul de digestie începe la nivelul cavităţii bucale, prin digerarea parţială a glucidelor. Stomacul descompune în principal proteinele, sub acţiunea pepsinei, enzimă care se activează în mediul acid al sucului gastric. Lipidele se descompun mai ales în duoden, sub acţiunea lipazei pancreatice, iar digestia glucidelor are loc de-a lungul întregului tub digestiv.
Sucul gastric, mai acid ca lămâia
Stomacul este responsabil cu depozitarea unor cantităţi mari de alimente şi cu propulsarea lor treptată în duoden, dar şi cu omogenizarea alimentelor cu sucul gastric. Acest proces este realizat de musculatura stomacului, bine reprezentată atât prin fibre longitudinale, cât şi prin fibre circulare.
Sucul gastric este secretat de celulele specializate din tunica mucoasă ce tapetează suprafaţa internă a organului. Este un lichid acid, cu un pH ce variază între 0,9 şi 1,5. Prin comparaţie, sucul de lămâie are un pH de 2,5, cel de portocală de 3,5, cafeaua 5, iar apa plată este neutră, cu pH-ul 7. Sucul gastric este format în principal din acid clorhidric, pepsină, apă, mucus şi bicarbonat. Aciditatea sucului gastric este esenţială pentru digestia alimentelor şi mai ales a proteinelor. Iar faptul că mucoasa gastrică nu este atacată de acest suc ţine de anumite condiţii locale, precum şi de stratul de mucus cu o grosime de 1-1,5 mm, ce tapetează stomacul la interior.
Aciditatea oferă protecţie antimicrobiană
Aciditatea sucului gastric reprezintă o barieră simplă, dar eficientă în calea microorganismelor care pot pătrunde în corp odată cu alimentele. Cu toate acestea, există bacterii ce rezistă în faţa acestei arme. Una dintre ele este chiar Helicobacter pylori, bacteria responsabilă de majoritatea formelor de gastrită cronică şi de ulcer. Este excelent adaptată la mediul gastric şi, datorită formei sale, se „înşurubează" ca un tirbuşon în mucoasa gastrică şi provoacă inflamaţie, subţierea stratului de mucus şi scade vascularizaţia mucoasei.
Problemele gastrice afectează ambele sexe, mai ales după vârsta de 50 de ani
Foamea, reflex condiţionat
Secreţia de suc gastric se desfăşoară aproape continuu şi se accelerează în timpul mesei. Ea se află sub controlul creierului, dar şi al substanţelor secretate de stomac şi de intestin. Stomacul secretă suc gastric nu doar la contactul cu alimentele, ci şi atunci când le vedem, când auzim zgomote pe care le asociem cu masa, când simţim mirosuri sau chiar şi atunci când doar ne gândim la mâncare. Este un reflex condiţionat pe care l-am dobândit în timp. Creierul transmite mesaje stomacului prin intermediul sistemului nervos parasimpatic.
Anumite stări psihice influenţează secreţia gastrică. Astfel, stresul o stimulează, iar depresia o inhibă. Glandele gastrice produc, pe lângă suc gastric, şi substanţe ce reglează digestia, cum ar fi gastrina, histamina şi acetilcolina. Ele cresc secreţia de suc gastric, de aceea unele medicamente antiulceroase urmăresc blocarea receptorilor de care se leagă aceste substanţe.
Ce factori schimbă pH-ul
- infecţia cu Helicobacter pylori - în funcţie de zona din stomac unde se localizează bacteria, ea poate determina fie creşterea, fie scăderea acidităţii. Hiperaciditatea duce la gastrite hiperacide sau direct la ulcer peptic, iar scăderea acidităţii la atrofierea mucoasei, urmată de gastrite cronice;
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum aspirina, şi steroidiene (prednisonul), consumul de alcool, fumatul şi stresul cresc aciditatea.
Proces: Circa 1.500 ml de suc gastric se secretă în 24 de ore, aproape continuu.
Specialistul nostru
medic specialist gastroenterolog
Există diferenţe notabile între afecţiunile cauzate de hiperaciditate şi de hipoaciditate. Poţi suprima secreţia acidă a stomacului, dar nu o poţi reface odată ce este diminuată. Suferinţele date de hiperaciditate sunt în ziua de azi aproape integral curabile şi manageriabile prin tratamentele antisecretorii de care dispunem. De aceea, stomacul rezecat în caz de boală ulceroasă este acum o raritate. Suferinţele digestive cauzate de hipoaciditate sunt diverse, greu manageriabile, cronice şi cu risc oncologic, de multe ori necesitând endoscopii cu biopsii periodice.
Gastritele atrofice sunt o categorie aparte, în general aparţin vârstei a treia. Gastrita autoimună duce la anemie Biermer, cu necesar de suplimentare vitaminică periodică cu B12. Necesită supraveghere endoscopic bioptică, întrucât are risc oncologic. Acesta este dat de infecţia cu Helicobacter pylori, dar şi de hiperstimularea celulelor secretante de gastrină din stomac, hormon care stimulează secreţia acidă.
De la gastrită la ulcer, doar un pas
Infecţia cu Helicobacter pylori, dar şi perturbarea echilibrului dintre factorii agresivi şi cei protectori de la nivelul mucoasei gastrice provoacă o patologie de tip hiper- sau hipoacid. Persoana afectată resimte dureri şi arsuri în partea superioară a abdomenului, balonare, greaţă şi vărsături şi o stare generală alterată. Unele alimente pot atenua, altele pot agrava durerile.
Inflamaţia, fără simptome în multe cazuri
Inflamarea mucoasei gastrice se numeşte gastrită. Există multiple clasificări ale gastritelor, în funcţie de cauze, de stadiul inflamaţiei (acută sau cronică) şi de tipul modificărilor pe care le suferă mucoasa. Infecţia cu Helicobacter este frecvent depistată în gastritele cronice care, netratate, evoluează frecvent spre ulcer. În peste 50% din cazuri, gastritele hipoacide sau atrofice sunt lipsite de simptome specifice.
Ulcerul gastric afectează 300 de milioane de persoane la nivel mondial. Riscul îmbolnăvirii de ulcer este crescut la persoanele care au antecedente în familie, pentru că boala are o componentă genetică.
Durerile pot apărea brusc, sub formă de criză ulceroasă
Unele medicamente cresc pH-ul
Problemele gastrice cauzate de administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt mai frecvente la persoanele în vârstă. Aceste medicamente sunt recomandate în bolile reumatismale, dar şi în afecţiunile cardiovasculare. Un exemplu este aspirina, antiagregant plachetar. AINS inhibă o enzimă numită ciclooxigenază şi duc la creşterea secreţiei de acid clorhidric, la subţierea stratului de mucus şi la scăderea vascularizaţiei la nivelul mucoasei. Se estimează că aproximativ 30% din utilizatorii de antiinflamatoare nesteroidiene au unul sau chiar mai multe ulcere. Aceştia au un risc de patru ori mai mare de a face complicaţii precum hemoragia sau perforarea mucoasei gastrice, iar 60% din complicaţii sunt provocate de aceste medicamente.
Refluxul gastroesofagian, mereu simptomatic
La unele persoane, sfincterul care uneşte esofagul cu stomacul funcţionează deficitar: fie nu se închide etanş, fie se deschide şi în alte momente decât la înghiţirea mâncării. Din acest motiv, alimentele şi sucul gastric se întorc în esofag, provocând senzaţie de arsură, iar în timp, iritaţie la nivelul mucoasei esofagiene. Această problemă poate fi favorizată şi de o hernie hiatală, adică de alunecarea unei porţiuni a stomacului din abdomen în torace.
Helicobacter, mai periculos în lunile reci
Hrănirea la sân, dar şi regulile de igienă protejează co piii de infectarea timpurie cu Helicobacter pylori în ţările în curs de dezvoltare. Medicii au observat o incidenţă crescută a infectării la copiii mici şi o încărcătură mai mare cu bacteria Helicobacter la adulţi, în lunile reci ale anului. Nu este clar mecanismul care stă la baza acestor exacerbări, dar se pare că lipsa unor condiţii optime de igienă favorizează infectarea. Rata de infectare cu Helicobacter pylori variază între 10 şi 20% în ţări precum Suedia şi atinge 90% în zone precum Bangladesh.
4 complicaţii ale ulcerului
Ignorarea simptomelor ulcerului face ca procesul inflamator să evolueze, putând duce la complicaţii. Ele reprezintă urgenţe majore şi se tratează de cele mai multe ori chirurgical sau endoscopic:
1. Sângerarea - apare dacă ulcerul erodează vasele de sânge din peretele stomacului şi le rupe. Cele localizate până la duoden inclusiv poartă numele de hemoragii digestive superioare. Ele se pot exterioriza prin vărsături fie cu sânge roşu, proaspăt, fie cu sânge parţial digerat, cu aspect de „zaţ de cafea". De asemenea, sângele se poate elimina prin scaun, care va avea un aspect negru, lucios (melenă). Hemoragiile la nivelul scaunului pot fi şi invizibile şi se depistează prin testul hemocult.
2. Perforarea urmată sau nu de peritonită.
3. Inflamarea organelor vecine.
4. Adenocarcinomul - este o complicaţie rară, provocată mai ales de infecţia cu Helicobacter pylori.
Care sunt testele necesare
Simptomele gastrice care nu cedează la tratamentele uzuale ar trebui să te trimită la medic. Iată ce investigaţii sunt necesare:
- tranzitul baritat şi endoscopia investighează funcţia şi aspectul stomacului. În timpul endoscopiei se pot preleva fragmente din mucoasă, pentru identificarea unor modificări de structură sau a Helicobacter pylori;
- depistarea antigenelor de Helicobacter pylori în scaun;
- depistarea anticorpilor de Helicobacter în sânge - aceştia sunt prezenţi şi după trei ani de la eradicarea infecţiei;
- testul ureazei respiratorii - identifică în aerul expirat o enzimă secretată de Helicobacter;
- hemoleucograma şi testul sângerărilor oculte din scaun depistează anemia şi hemoragiile ascunse.
Majoritate: În 80% din cazuri, ulcerul este provocat de infecţia cu Helicobacter pylori.
Hrănirea la sân şi respectarea regulilor de igienă protejează bebeluşii de infecţia cu Helicobacter pylori.
Specialistul nostru
Dr. Cristian Boru
specialist chirurgie generalăSpitalul „Caritas" Bucureşti
Dacă acum 20 de ani operaţiile pentru patologia esofago-gastro-duodenale reprezentau 30-40% din volumul operator mediu, fiind a doua cauză după afecţiunile colecistului, în ultimii ani, tratamentul chirurgical se aplică doar complicaţiilor extreme ale acestor boli. Acest fapt se datorează introducerii endoscopiei şi apoi a noilor medicamente din categoria inhibitorilor de pompă de protoni.
Se intervine chirurgical pentru tratarea ulcerului duodenal perforat, hemoragiilor digestive superioare (HDS) prin sângerare ulceroasă, care nu se pot controla prin tratament conservator şi pe cale endoscopică (acestea reprezintă 10% din totalul cazurilor de HDS), ulcerelor dureroase şi herniilor hiatale combinate cu boală de reflux rezistente la tratament conservator. Intervenţia se face, de la caz la caz, prin metode minim invazive, laparoscopic, mai ales în centrele specializate sau pe calea deschisă, clasică.
Ce mănâncă o persoană cu afecţiuni gastrice
Deşi tratatele moderne se concentrează aproape exclusiv asupra terapiei medicamentoase în tratarea ulcerului, primele recomandări medicale în caz de afecţiuni gastrice se referă la modificarea dietei. Persoanele cu un stomac sensibil se resimt de fiecare dată când fac excese sau când încearcă alimente „interzise". Iar toamna şi primăvara vin cu schimbări de dietă care supun stomacul unui efort de adaptare şi îi pot agrava simptomele. Murăturile în oţet sunt principalul exemplu de agresor „de sezon".
Mesele, uşoare şi dese
Bolnavii cu gastrită sau cu ulcer trebuie să ia mese dese şi uşoare, să mănânce încet şi să mestece cu atenţie, pentru a nu îngreuna digestia. Ei trebuie să evite mâncărurile care irită stomacul sau care sporesc secreţia de suc gastric. Trebuie menţionat însă că unele persoane pot reacţiona diferit de majoritatea la anumite alimente, de aceea este obligatoriu să discute cu medicul şi să ţină cont de ceea ce le face bine.
Un exemplu de masă recomandată conţine orez, legume fierte şi carne făcută pe grătar
Interzis şi permis în fazele acute ale gastritei
INTERZIS
- alcoolul, cafeaua, fumatul şi băuturile carbogazoase (inclusiv apa minerală) irită mucoasa gastrică şi cresc riscul de reflux;
- condimentele de orice fel - ardei iute, ketchup, muştar, piper, lămâie, usturoi, ceapă, exces de sare, dar şi murăturile şi oţetul;
- prăjelile şi rântaşurile;
- supele şi ciorbele de carne - zeama obţinută prin fierberea cărnii stimulează secreţia gastrică;
- carnea grasă (oaie, porc), sarmalele, cârnaţii, chiftelele şi micii;
- dulciurile concentrate - dulceaţă, gem, miere, ciocolată;
- afumăturile şi produsele grase, cum ar fi smântâna, untul, slănina;
- fasolea uscată, varza;
- legumele şi fructele proaspete - vinovate sunt fibrele din compoziţie;
- alimentele de tip fast-food sau bogate în conservanţi - pizza, mezeluri;
- salata de vinete (atenţie şi la zacuscă!), maioneza;
- pâinea prăjită - irită mecanic mucoasa sensibilă;
- mâncărurile prea fierbinţi sau prea reci;
- cu prudenţă, pentru persoanele care suferă de reflux gastroesofagian: citricele, ceaiul negru şi alimentele care conţin mentă.
PERMIS
- carnea slabă de pui, de vită sau de peşte, fiartă sau friptă;
- lactatele, brânzeturile slabe;
- legumele fierte sau gătite sote, cartofii natur sau piure, tocăniţele fără prăjeli;
- orezul fiert;
- compoturile neîndulcite;
- pâinea veche de o zi (nici prea proaspătă, nici prea veche), plăcintele fără grăsime;
- apa plată;
- oul fiert.
Antiacidele, prima terapie
Medicamentele eficiente în afecţiunile gastrice sunt antiacidele, care neutralizează secreţia acidă, inhibitoarele de pompă de protoni, care scad cantitatea de acid clorhidric din sucul gastric şi blocantele receptorilor histaminici H2. Se pot utiliza şi medicamente care protejează mucoasa gastrică. În cazul afecţiunilor provocate de Helicobacter pylori, se instituie un tratament antibiotic, cel mai adesea prin administrare de trei antibiotice, pentru a preîntâmpina fenomenul de rezistenţă din partea bacteriei.
Stresul, inamicul stomacului
Dintre persoanele cu afecţiuni gastrice, cele care se stresează uşor resimt mai puternic simptomele hiperacidităţii. De aceea, este bine să apeleze la metode care, pe de o parte, ajută la eliberarea tensiunilor acumulate, iar pe de alta, ţin stresul sub control:
- muzica relaxantă, masajul şi tehnicile de meditaţie induc o stare de bine;
- joggingul şi exerciţiile fizice (cardio sau stretching) diminuează anxietatea şi depresia;
- fitnessul emoţional este o metodă înrudită cu psihoterapia, ce se practică şi în România. Scopul său este de a creşte controlul asupra emoţiilor negative.
Helicobacter, risc de cancer
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat Helicobacter pylori drept cancerige n de grupa 1. El creşte riscul de cancer prin atrofierea mucoasei gastrice, prin modificarea metabolismului celulelor de la acest nivel şi prin scăderea secreţiei acide. Prin modificarea pH-ului, stomacul este mai expus acţiunii bacteriilor, dar şi conservanţilor alimentari, precum nitraţii şi nitriţii. Aceştia sunt folosiţi pe post de conservanţi în mezeluri.
Personalizare: Ţine cont de ce îi prieşte stomacului tău atunci când îţi alcătuieşti dieta.
Specialistul nostru
biolog nutriţionist
O persoană cu afecţiuni gastrice trebuie să fie atentă la dietă în fiecare anotimp. Ea trebuie să adopte o alimentaţie preponderent alcalină, pentru a evita hipersecreţia acidă şi pentru a vindeca leziunile gastrice. Neglijarea simptomelor dureroase şi continua rea unei vieţi dezordonate, cu multe erori dietetice, pot duce la agravarea afecţiunilor. Alimentele de evitat sunt: condimentele, grăsimile animale, brânzeturile fermentate, carnea prăjită, băuturile acidulate, băuturile alcoolice, fructele necoapte şi zahărul rafinat. Cafeaua şi tutunul sunt interzise cu desăvârşire în cazul unei faze acute a afecţiunii.
