Galbenelele

Originara din Europa meridionala, aceasta planta este cultivata in prezent in toate regiunile temperate ale lumii. Florile se recolteaza pe tot parcursul verii, doar atunci cand timpul este insorit. Galbenelele fac parte dintre plantele cele mai cunoscute si intrebuintate de fitoterapia europeana. Ele sunt utilizate cu succes intern pentru tratarea afectiunilor aparatului digestiv, dar au si numeroase aplicatii in uz extern, pentru diferite probleme ale pielii.

Denumiri populare: ochi galbeni, rujulita, calinica, boance, calce, calinica, caldaruse, cilimica, cilimine, coconite, craiţe, felimica, filimica, fetisca, flori galbene, flori osenesti, galbenioare, hilimica, nacotele, ochi-galbeni, galbenare, ochisele, rosioare, rujinele, rujulite, rusculite, salomie, salunii, sinilii, stancute, tataisi, vazdoage.


Prezentare: planta cu tulpina inalta de pana la 75 cm, ramificata si paroasa, cu flori galbene, centrale, tubuloase. Infloreste in perioada mai-septembrie.

Galbenelele medicinale sunt plantele cu floarea dubla de la care se folosesc fie numai florile marginale, fie capitulul central cu intreaga planta; prin urmare este vorba despre o floare dubla. Din punct de vedere chimic galbenelele contin flavonoizi, ulei volatil, vitamina C, mucilagii, saponozide triterpenice, alcaloizi, substante carotenoide (ii dau culoarea galbena), substante amare, acid oleanolic si au un gust amar. Florile se culeg in tot timpul verii si se folosesc sub forma de infuzie (2 lingurite de flori uscate la 300 g apa) pentru uz intern, care se va bea fractionat, inaintea meselor, de 3 ori pe zi.

Componentii principali: saponozide triterpenice, carotenoide (licopina, neolicopina A, alfa si beta-caroten, rubixantina, luteina), flavonoizi, glicozizi flavonici, rutinozizi, ulei volatil, substante amare, mucilagii, vitamina C.

Infuzia de galbenele se foloseste ca adjuvat in tratarea virozelor
In ultimul timp au fost descoperite calitati deosebite ale acestei plante, si anume cresterea mecanismului nespecific de aparare al organismului, de inductor paraimunitar (de crestere a imunitatii). Pentru aceste calitati infuzia de galbenele se foloseste ca adjuvant in profilaxia si tratarea virozelor, ca antitumoral in tratarea cancerului, mai ales a tumorilor externe (sub forma de comprese), când se asociaza cu coada calului. Infuzia de galbenele se foloseste ca tratament asociat cu citostaticele si radiatiile când este necesara cresterea puterii de aparare a organismului slabit prin aplicarea acestor mijloace terapeutice.

Infuzia preparata dintr-o lingura de plante uscate la 500 g apa, bauta treptat in serii de câte 15 zile, cu pauze, se foloseste in tratamentul adjuvant al cancerului, mai ales in amestec egal cu coada calului si al unor boli autoimune. In compozitia chimica a galbenelelor distingem si sarurile de mangan care, alaturi de substantele carotenoide, dau caracterul antitumoral al galbenelelor

Manganul, sub forma de saruri, este prezent in organismele animale in cantitate foarte mica, de 0,0001%. Sarurile de mangan favorizeaza functiile hepatice si renale, accelereaza arderile din organism, fixeaza calciul, fierul si vitaminele, au legaturi de actiune cu vitaminele din complexul B. In organele reproducatoare ale vegetalelor, ele se afla in proportie de 0,3%. Sarurile de mangan favorizeaza folosirea plantelor in alergii, astm, migrene, eczeme, urticarii si intolerante diverse. In bolile reumatismale ele constituie remediul diatezei artritice si gutoase ale reumatismului concomitent cu menopauza (exista un reumatism al menopauzei), in migrene, astm si hipertensiune arteriala. Sarurile de mangan se asociaza cu cele de cupru sau de cobalt, avand efecte sinergice (asemanatoare).

Ce actiune au florile de galbenele?

Actiunea terapeutica a galbenelelor este: antiinflamatoare (datorită saponozidelor), antiinfectioasa, antitumorala, antispastica, colagoga, calmanta, protectoare (imunostimulatoare), cicatrizanta, emenagoga, coleretica. Se utilizeaza in tratamentul plagilor, ulceratiilor pielii, polipilor, degeraturilor, arsurilor, intepaturilor de insecte, acneelor, ulcerului varicos; cicatrizant al mucoaselor - in ulcerul gastric si duodenal, inflamatii ale colonului, hemoroizi, in inflamatii oculare, in bolile de ficat, in afectiunile genitale (in tulburari inflamatorii si functionale la acest nivel) etc. Principiile active din galbenele activeaza circulatia sangelui, favorizand cicatrizarea ranilor. Galbenelele intra in compozitia ceaiurilor gastrice (adjuvant în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal). Planta este cunoscuta din vechime pentru rolul ameliorator în cazul unor forme de cancer, in medicina contemporana fiind folosita în compozitia unor produse utilizate în acest scop.
Florile de galbenele se folosesc ca cicatrizant si antiinflamator (topic) sub forma de spalaturi, comprese si cataplasme in plagi, hemoroizi, arsuri, degeraturi, acnee, herpes sau pentru activarea tenului uscat; in aceste cazuri se foloseste o infuzie de 3 lingurite la o cana.

Infuzia are rol antiinflamator si cicatrizant, antibacterial si antifungic (datorita uleiului volatil pe care il contine). Aceste forme de administrare au si o actiune antiblastica, imunostimulatoare, de inductor paraimunitar. In concentratie de 10% infuzia se foloseste sub forma de spalaturi in tratamentul protozorului Trychomonas vaginalis; se mai foloseste sub forma de bai, cataplasme sau pansamente in bolile de ochi sau pentru spalarea ranilor.
Galbenelele se mai folosesc si sub forma de tinctura, care se prepara din macerarea timp de 8 zile a 20 g planta cu 100 g alcool de 70%. Compresele faciale activeaza tenurile uscate.

Alte intrebuintari ale infuziei de galbenele:

• in acnee - bai sau comprese cu o infuzie de 15 – 20 g planta la 1 litru apa;
  
  
  
• in arsuri se fac bai sau se pun comprese cu infuzia de 15 – 20 g/litru.
  
  
  
• in degeraturi se fac cataplasme, comprese cu infuzie de 15 – 20 g/litru;
  
  
  
• in hepatite se fac infuzii cu 2 lingurite la 1 cana.
  
  
  
• in dismenoree, mai ales la persoanele anemice, galbenelele calmeaza durerile si regleaza ciclul. Se face o infuzie cu 2 lingurite la 1 cana sau tinctura, de 3 ori câte 30 picaturi pe zi;
  
  
  
• in eczeme, bai sau comprese cu 20 – 30 g planta la 1 litru;
  
  
  
• in gastritele hiperacide se folosesc 2 cani de infuzie cu câte 2 lingurite;
  
  
  
• in leucoree, unde infuzia are si efecte cicatrizante, se beau 2 – 3 ceaiuri pe zi cu flori ligulate (fara capitul) si se fac spalaturi;
  
  
  
• in prostatite se face amestec cu urzica alba, musetel, busuioc, muguri de pin si bineinteles galbenele in proportii egale; se face decoct cu 2 lingurite/cana;
  
  
  
• toaletarea (spalarea) ranilor - 2 linguri/cana;
  
  
  
• se activeaza circulatia pielii fetei, sub forma de comprese, lotiuni si masti firbinti (2 lingurite la 1 cana);
  
  
  
• in igiena oculara se prepara o infuzie de galbenele, albastrele si isop in proportii egale: 2 cani cu 4 lingurite amestec.

Alte forme sub care se pot administra galbenelele sunt:

Unguentul de galbenele care contine 3 – 4 g de suc proaspat stors din flori cu 30 g de unt proaspat sau grasime (osânza) de porc topita, ambele fara sare. Se foloseste in rani, arsuri, degeraturi si psoriazis. Pasta de galbenele – se iau 5 g de tinctura cu 10 g oxid de zinc, 10 g de lanolina si 10 g vaselina si se amesteca la cald. Se foloseste in impetigo, eczeme.

Pe cale industriala din florile de galbenele se extrage uleiul volatil care se foloseste in tratamentul venelor varicoase, colitelor, enteritelor, gastroenteritelor, al afectiunilor hepatice, in psoriazis, in menstrele neregulate, menopauza, afectiuni ovariene, in luxatii, in afectiunile reumatice, in artrite, in echimoze, in tratamentul hipertensiunii (anxioase), in inflamatii ale pielii si in arsurile solare.